Caracterizarea Domnului Trandafir

Tema: Caracterizarea domnului Trandafir (numele real al invatatorului : Mihai Busuioc ; mijloace de caracterizare : direct, indirect) Opera epica Domnu Trandafir este conceputa ca o scisoare in care autorul vorbeste despre fostul sau invatator, personaj real, pe numele sau adevarat Mihai Busuioc. Naratiunea, impletita cu poezia evocarii si cu dialogul, cand domol, cand tensionat, aduce in lumina atat intamplarile minunate ale copilariei, cat si icoana de nesters a dascalului Niculai Trandafir.

Prin intreaga naratiune se realizeaza un sugestiv portret fizic si moral al domnului Trandafir, infatisat in dubla ipostaza : de dascal si de om.

Sub aspect fizic, invatatorul este un om obisnuit, autorul infatisandu-l ca fiind un om bine facut, putin chel in varful capului, cu ochii foarte blajini. Cand zambea, se aratau sub mustata tunsa scurt niste dinti lungi, cu strunga mare la mijloc. Ochii blajini sunt dovada sufletului sau cald, a bunatatii lui nemarginite. Autorul nu vorbeste despre gramatica sau aritmetica, adica despre ceea ce l-ar fi putut invata oricare dascal, ci vorbeste despre invatatura cealalta, sufleteasca pe care au primit-o de la el.

Domnul Trandafir era un om deosebit. Ca invatator isi iubea meseria. El o practica din placere, cu pasiune si niciodata din pricina ca s-ar fi temut de cei mari. (Amintirile copilului de odinioara sunt completate cu gandurile omului matur.) Cu ocazia inspectiei la care participa insusi ministrul scoalelor, invatatorul ii intampina in chipul cel mai firesc, ca pe niste oameni osteniti de drum si de caldura. Le ofera dulceti, cafea si le arata o lectie cum o facea el totdeauna. Ne impresioneaza autenticitatea personajului, adica dorinta lui de a parea exact ceea ce este si mai ales de a nu parea mai mult decat este. Ne tulbura puterea lui de a insufleti orice lucru cu dragostea care izvoraste neincetat din inima lui buna. Ochii orasenilor sunt dintr-o data incalziti. O alta trasatura care se face remarcata din aceasta intamplare este modestia dascalului. Sadoveanu noteaza ca domnul Trandafir mult s-a minunat de aceasta. Nimic nu se spune despre mandria lui, despre satisfactia de a fi impresionat pe mai marii scoalelor. Domnul Trandafir iubea foarte mult copiii, socotindu-i pe toti egali de parca eram copiii lui.

Fiecare invata dupa puterile lui, primind laude Brava baieti !, fie mustrari Mai domnule !. De aceea copiii invatau din placere, nefiind niciodata batuti si neauzind din gura invatatorului vorbe de ocara. Iar atunci cand auzeau cuvintele mai domnule stiau ca au gresit si le venea sa intre in pamant de rusine.

Amintiri vii sunt legate de domnul Trandafir, de clipele in care acesta i-a ajutat sa descifreze taina cititului si sa descopere cheia de aur. Autorul alege cateva gesturi caracteristice ale invatatorului care sugereaza trasaturile sale de caracter. Astfel, cand lua o carte de povesti a lui Creanga, o punea in ...