Calistrat Hogaș

Amantul naturii

,,Amantul nestramutat al marilor privelisti ale naturii", cel care de-a lungul vietii si-a trait vacantele batand Codrii Neamtului - a locuit intr-o casuta modesta, nu prea incapatoare pentru numeroasa-i familie. Asezata pe colt, la o intersectie principala, te invita si azi sa-i vezi interioarele, sa-ti aduci aminte de minunatele pagini din calatoriile sale montane, pigmentate la tot pasul cu glume si istorisiri pline de haz. Abia ce i-ai deschis portita si dai fata cu chipul ,,batranului satir", purtand pe cap ,,palaria cat o roata de trasura", dar lipsit de insufletirea de odinioara, caci ,,vestitul excursionist" si-a lasat doar chipul cioplit in piatra si in poze si s-a mutat pe ceea lume... Aflam de la custodele colectiei ca fostii sai elevi, carora le-a inchinat scrierile ,,in semn de dragoste si aducere aminte", i-au multumit dupa talentul si posibilitatile lor. Unii i-au schitat portretul, altii i-au daruit bustul in marmura al lui Homer, caci "omul cu ochi de otel", dupa cum il vedea Toparceanu, profesorul lor de greaca si latina ar fi, printr-o sincopa de veacuri, stranepot al marelui umanist al antichitatii. In sprijinul afirmatiei ,,depuneau marturie" ochii sai albastri, care, sub unele inflexiuni ale luminii, se opacizau aidoma celor ai genialului orb din Elada. Mai aflam ca Hogas s-a intitulat intotdeauna profesor si niciodata scriitor, iar in 1912, cand s-a pensionat, la 65 de ani, a primit o medalie - expusa intr-o vitrina - pe care se consemneaza ,,Ca rasplata a muncii pentru invatamant". La cinci ani dupa moartea lui Hogas, Liviu Rebreanu, cinstind talentul si modestia scriitorului, are initiativa de a-i ,,incorona cartile cu cel dintai premiu literar al Societatii Scriitorilor Romani, cu multumirea de-a indeplini un act de pietate fata de un mare si inca nepretuit deajuns scriitor al neamului romanesc".

Conul Calistrat,dascal

Expozitia memoriala incepe cu camera din stanga si ne reaminteste profesia de dascal a ,,conului Calistrat", prin obiecte specifice meseriei: catalog scolar, carnet de insemnari didactice, un volum de Cicero si o Iliada in limba franceza, o calimara pantecoasa, acte graitoare despre scolile la care a functionat si obiectele de invatamant predate. Intr-o alta vitrina se vad bastonul si sahul profesorului si instrumentele de care se servea in aventurile prin munti: pistol, box si busola. La vedere, se rasfata imensa manta si palaria cu borurile late. Exista numeroase fotocopii dupa manuscrisele sale, variante ale multor intamplari, exemplare din gazete si reviste contemporane, operele sale in diferite editii si monografiile care i-au fost dedicate. Pe coridorul dintre camere, sub un imens tablou al scriitorului, s-a asezat un text de umor subtire, in care G. Ibraileanu i-a facut un portret de pomina, din care, partial, am citat si noi mai sus. In a doua incapere, conu' Calistrat isi avea odaia de dormit, iar langa ea, un fel de cabinet de lucru, unde-si revedea insemnarile si gandurile si le aseza frumos in pagina. E aici o simplitate rustica: etajera pentru carti, un bust al sau, scaune, fotografia parintilor si a sotiei sale, casa natala de la Tecuci si alte scumpe suveniruri.

Profesorul carturar

Calistrat Hogas s-a nascut la Tecuci, in 1847. A facut liceul aici si facultatea la lasi. A fost profesor si director la mai multe scoli din tara. Ca scriitor, a debutat in gazete de provincie, dar s-a remarcat imediat ce a devenit colaborator la Viata Romaneasca. A scris putin. Doua carti anterioare au fost reunite intr-un singur volum: Pe drumuri de munte. Hogas a descoperit natura nu ca un primitiv subjugat de maretia ei salbatica, ci cu sufletul de carturar urban, care a frecventat literatura clasica a antichitatii si care, privind splendoarea panoramei, a interpretat-o subiectiv, dezvaluindu-ne nu numai ,,spectacolul... locurilor si al oamenilor, ci si spectacolul persoanei... spectacolul autorului". (Vladimir Streinu).Calatorul neobosit a inchis definitiv ochii la Roman(28 august 1917).Dorea sa se duca la Iasi pentru un control medical.A ajuns abia pana la Roman,oprindu-se la fiica sa Cleopatra,casatorita cu profesorul Silberg.Cazu precum un brad din sihla,cum a spus Sadoveanu.Ultimele cuvinte au fost:"Sidonie sa ma duci la Piatra!" .Ingropat intai la Roman,a fost mutat conform dorintei lui,la Piatra Neamt unde exista azi casa memoriala.Scolarii care i-au savurat cartile vin adesea in acest muzeu,plin de obiecte ale ,,pictorului muntilor Neamtului".Hatrul scriitor parca e aici.Iata vestita sa pelerina de postav negru,palaria larga,bastonul si o scrumiera facuta din...copita cabalina a Pisicutei,iapa care l-a dus prin munti.