Călin file din poveste

Mihai Eminescu a fost omul deplin al culturiii romanesti, cum il numea Constantin Noica, fiind asemuit cu Hyperion din poemul Luceafarul. El a innoit poezia romaneasca si a ridicat-o pe cele mai inalte culmi, prin profunzimea ideilor si sentimentelor, prin bogatia limbii, prin frumusetea stilului si armonia versurilor. In acest poem, Eminescu a cantat iubirea si natura, a prelucrat motive din folclor, a elogiat patriotismul poporului.

Partea a doua a poemului infatiseaza nunta imparateasca si incepe prin imaginea lacului care-n tremur somnoros si lin se bate. Atmosfera de basm este intretinuta pentru ca lacul este personificat, iar la masa mare-ntinsa cu faclii prea luminate iau loc personaje fabuloase. Imparati si imparatese veniti din patru parti a lumii, Feti Frumosi cu par de aur, zmei cu solzii de otele, cititori in stele, sagalnicul Pepele, fiecare fiind individualizat prin cate un amanunt plastic, ce sugereaza trasaturi fizice, vestimentare sau morale, redate prin epitete. Tabloul nuntasilor este completat de portretul craiului, asupra caruia poetul atrage atentia cititorului prin interjectia iata. El este infatisat cu ironie si umor stand in jilt pe perine de puf cu o atitudine plina de importanta, aparandu-se cu schiptru de ganganii.

Ironia autorului este evidenta in prezentarea craiului care, desi se afla la nunta, nu renunta la aroganta sa si sta teapan. Atitidinea sa este ridicola deoarece, in ciuda faptului ca nunta se desfasoara toamna, in timpul noptii el este aparat de canicula. Punctele de suspensie din finalul acestui vers intaresc ironia.

Aparitia mirilor este marcata tot prin interjectia iata. Cei doi tineri ies din codru ca dintr-un templu, in care si-au sfintit iubirea si intra in spatiul muzical si plin de miresme al nuntii. Imaginea lui Calin nu apare decat in doua versuri, din care reiese iubirea lui pentru gingasa fata de crai.

Delicatetea miresei este evidentiata direct prin epitetul gingasei din expresia mana gingasei mirese, iar puritatea este redata printr-un detaliu vestimentar: Poala lunga albei rochii. Implinirea iubirii prin nunta aduce emotie si fericire in sufletul fetei de imparat, ale carei sentimente sunt evidentiate prin comparatia Fata-i rosie ca marul, prin metafora noroc si prin epitetul i-s umezi ochii. Frumusetea sufleteasca a fetei are corespondent si in portretul ei fizic, ce atrage atentia prin frumusetea si bogatia parului: La pamant mai ca ajunge al ei par de aur moale, / Care-i cade peste brate, peste umerele goale. Epitetul par de aur dublat de epitetul moale sugereaza culoarea parului si accentueaza delicatetea miresei. Aceasta intruchipare de basm este intregita de gratia in miscari, redata prin epitetele verbale vine mladioasa, trupul ei frumos il poarta, iar florile albastre ii completeaza portretul moral, simbolizand credinta in iubire. Steaua pe care o poarta in frunte este semnul celor alesi de a fi insotiti de noroc ...