Basmul Harap Alb

Cuvantul "basm" se trage din limba slava (basni), insemnand nascocire, inventie, creatie, ori creatia este rezultatul unui proces ce presupune imaginatie, inspiratie si mestesug. In cazul de fata, mestesugarul este Ion Creanga care porneste de la viata reala, cotidiana, de la oamenii pe care ii cunoaste sau de care a auzit vorbindu-se, pentru a creiona totul sub o alura de poveste. El imbina supranaturalul popular cu evocarea realista a satului moldovenesc, de unde reiese si originalitatea acestei creatii.

In primul rand, stim ca in basm exista acea conventie a supranaturalului care, in urma transpunerii intr-o lume diferita de cea cunoscuta, ne ofera un sentiment de confort, de univers securizant. Timpul actiunii este adus in prezent prin formulele mediane ("si merge el cat merge") si finale (,,la nunta crailor au fost poftiti inca crai, craiese si imparati si un pacat de povestariu fara bani in buzunariu") pentru a reduce distanta dintre real si imaginar, in cea din urma precizand chiar ca naratorul a fost martor.

Mai apoi, naratiunea la persoana a III-a si nenumaratele elemente de oralitate reflecta in eroii fabulosi personajele taranesti din Humulestiul natal al autorului. Trasaturile lor exacerbate sunt realizate in tuse caricaturale, unele chiar in registru ironic. Spre exemplu, Setila ar putea trece drept betivul comunitatii, Flamanzila ar fi taranul lacom si mancau, Ochila este iscoada, bagaciosul, Gerila marginalizatul, iar Pasarila hotul.

Trasaturile specifice reprezinta tipologii umane viabile, insa, intrucat nu avem de-a face cu o fabula, ci cu un basm, actiunea se centralizeaza pe confruntarea dintre cele doua Complementare Supreme, Binele si Raul, soldandu-se cu victoria Binelui. Singurul dezacord aici ar fi acela ca, spre deosebire de lumea basmului, in realitate nu este intotdeauna asa. Prin natura lui optimista, basmul cultiva inalte principii morale esentiale (adevarul, dreptatea, prietenia, ospitalitatea, compasiunea, curajul, etc) si condamna rautatea, injustitia, minciuna, inegaliatea umana.

Potrivit traditiilor, imparatul Verde ii cere fratelui sau, craiul, un fiu care sa-i urmeze la tron, fiindca el avea doar trei fiice. Acesta insa, trebuia sa ajunga in celalalt capat al lumii. Pentru asta are suficient timp la dispozitie ca sa se maturizeze si sa guste din viata, asa cum este ea, fara protectia parinteasca, ca mai apoi sa fie demn de statutul sau.

Fara indoiala, esecul fratilor mai mari este unul moralizator, bazat pe frecventa supraestimare umana. Fratele numarul trei, mezinul cel istet, este cel care va salva onoarea tatalui (lucru de maxima importanta in societate). La inceput, Harap-Alb este neincrezator in vorbele Sfintei Duminici, desi ea ii da un sfat devenit adevar universal-valabil ,,nu te iuti asa de tare, ca nu stii de unde-ti poate veni ajutor". Infatisarea babei garbovite sugereaza umilinta inteleptului care vazuse destule si ascunde harul proroocirii, dezvaluindu-i pe urma lui Harap-Alb destinul si secretul reusitei sale, prin reconsiderarea si valorificarea traditiilor stramosesti. In realitate, ea ar putea reflecta imaginea unei rude protectoare, o bunica sau o matusa binevoitoare.