Baltagul - Citate semnificative

I "Viata muntenilor e grea; mai ales viata femeilor. Uneori stau vaduve inainte de vreme, ca dansa.

Munteanului i-i dat sa-si castige panea cea de toate zilele cu toporul ori cu cata. Cei cu toporul dau jos brazii din padure si-i duc la apa Bistritei; dupa aceea ii fac punte pe care le mana pana la Galati, la marginea lumii. Cei mai vrednici intemeiaza stani in munte. Acolo stau cu Dumnezeu si cu singuratatile, pana ce se imputineaza ziua. Asupra iernii coboara la locuri largi si-si pun turmele la iernat in balti. Acolo-i mai usoara viata, s-acolo ar fi dorit ea sa traiasca, numai nu se poate din pricina ca vara-i prea cald, s-afara de asta, munteanul are radacini la locul lui, ca si bradul".

"Avere aveau cat le trebuia: poclazi in casa, piei de miel in pod; oi in munte. Aveau si parale stranse intr-un cofaiel cu cenusa. Fiindu-le lehamite de lapte, branza si carne de oi sfartecate de lup, aduceau de la campie legume. Tot de la campii largi, cu soare mult, aduceau faina de papusoi. Uneori se ducea Vitoria singura si o incarca in desagi pe cinci caluti. Pe cel din frunte calarea ea barbateste; ceilalti veneau in urma cu capetele plecate si cu fraiele legate de cozile celor dinainte."

"In noaptea asta, catra zori, avut cel dintai semn, in vis, care a impuns-o in inima si-a tulburat-o si mai mult. Se facea ca vede pe Nechifor Lipan calare, cu spatele intors catre ea, trecand spre asfintit o revarsare de ape."

II "Soarele batea de catra amiaza de pe tancul Magurii. Ridicand ochii si clipind, Vitoriei i se paru ca brazii sunt mai negri decat de obicei. Dar asta era o parere, caci sub soare lunecau palcuri de nouri alburii. Vremea era calduta si abia adia vantul, aducand in ograda, ca pe niste fluturi tarzii, cele din urma frunze de salcie si de mesteacan."

"O clipa miscarea casei se potoli si vantul isi spori zvonul pe deasupra satului. Gainile se suira pe prispa la adapost, alungate de cele dintai stropituri reci. Vitoria privi cu uimire la cucosul cel mare porumbac, cum vine fara nici o frica si se aseaza in prag. Inima-i batu cu nadejde, asteptand semnul cel bun. Dar cucosul se intoarse cu secera cozii spre focul din horn si cu pliscul spre poarta. Canta o data prelung si se mira el singur.

-Nu vine...sopti cu ingrijorare gospodina."

III "-Nu. Tocmai de asta-s cu mare grija. In douazeci de ani am ajuns eu sa-i cunosc drumurile si intoarcerile. Poate zabovi, o zi ori doua, cu lautari si cu petrecere, ca un barbat ce se afla; insa dupa aceea vine la salasul lui. Stie ca-l doresc si nici eu nu i-am fost urata."

IV Baba Maranda:

"-Lumea-i rea, draga matusii, se tangui ea cu jale, facandu-si gura punga si clatinand din cap. Am inteles despre sotul dumitale, Nechifor Lipan, ca a ajuns cu bine in locul acela la Dorna, unde trebuia sa cumpere oi de la niste ciobani. Dar dupa aceea s-a gasit una cu ochii verzi si cu sprancenele imbinate, care s-a pus prag si nu-l lasa sa treaca."

"Baba trase din brau carti soioase si rupte la colturi. Sui pe lavita masuta cu trei picioare, intinse pe ea stergar si insira iconitele amestecate cu toate celelalte semne ale bucuriilor si tristatilor.

Dadu Vitoriei dama de cupa, ca s-o meneasca incet deasupra buzelor.

-Vezi, draguta, cum ti s-aleg dumitale lacrimile si scarba? Si omul dumitale, craiul de spatii, rasare intr-alta parte, intr-o adunare de oameni. Acolo-i nelipsita cea cu ochii verzi, precum am spus."

"Se aseza iar pe laita. Vorbi cu glas schimbat:

-Daca va fi nevoie, se poate trimite spre acel loc o pasere care striga noaptea si are ochi de om. E mai greu si-i cu mare primejdie, dar se poate.

-Sa moara dusmanca?

Baba incuviinta, apasandu-si barbia in piept. Vitoriei i se batu inima; cu toate acestea hotari cu tarie in sine moartea femeii cu ochii verzi.

Se crezu datoare, catra sfant si catra Dumnezeu, sa deie o lamurire:

-Intai am sa fac rugaciunile cele de cuviinta la Maica Domnului, zise ea. Dupa aceea am sa tin post negru douasprezece vineri in sir. Pan-atunci, poate mi se intoarce omul. "