Baltagul

Romanul este creatia epica in proza, de dimensiuni mari, cu o actiune complexa desfasurata pe un plan sau pe mai multe planuri, reliefand conflicte puternice, cu personaje numeroase si o tipologie variata, oferind o imagine ampla si profunda a vietii.

Romanul ,,Baltagul", aparut in 1930, este o carte a maturitatii artistice sadoveniene. El inglobeaza, potrivit opiniei criticilor literari, teme din trei balade: ,,Doica", ,,Salga" si ,,Miorita" - maiastra compozitie a simtirii unui popor de pastori.

,,Baltagul" este romanul unor mari probleme existentiale. Titlul romanului are valoarea simbolica, desemnand unealta cu care muntenii isi castiga existenta, arma crimei dar si arma dreptatii.

Tema operei este cautarea, care pune in lumina o imagine ampla a vietii muntenilor, a fenomenului transhumantei, ridicand personajele la proportii baladesti.

Firul epic se tese prin impletirea unor motive ce sporesc valoarea artistica a operei: motivul drumului, motivul visului, motivul baltagului, motivul transhumantei, motivul comuniunii om-natura, motivul soarelui, motivul animalului credincios. Motivul central este cel al labirintului, acesta fiind o metafora a cautarii.

,,Baltagul" este o opera epica intrucat autorul isi exprima in mod indirect sentimentele, relatand cu obiectivitate intamplarile. Relatarea se face la persoana a III-a.

Actiunea romanului se desfasoara la inceputul secolului al XX-lea, acesta fiind timpul concret. Actiunea este proiectata si intr-un timp mitic, etern, pastrat prin traditie, caci ,,Toate urmau ca pe vremea lui Burebista, craiul nostru cel de demult...".

Locul actiunii este unul concentric si vast, avand ca puncte limita satele Magura Tarcaului si Sabasa.

Romanul cuprinde saisprezece capitole, delimitate in trei parti: prima parte, are un caracter exploziv si cuprinde capitolele I-IV; partea a doua are caracter dinamic si contine capitolele VII-XII; partea a treia are caracter dramatic si cuprinde capitolele XIII-XVI.

Subiectul operei este liniar avand la baza cele cinci momente principale: expozitiunea (capitolele I-IV) cu elemente anticipative de intriga (visul, semnele cu iz pagan). Din expozitie aflam locul si timpul concret al actiunii: satul Magura Tarcaului si actiunea care incepe toamna tarziu, in noiembrie.

De asemenea, in expozitiune ne este prezentata o scurta descriere a satului si un succint portret al Vitoriei: ,,avea ochii caprui in care parca se rasfrangea lumina castanie a parului". Aflam si un amanunt edificator: ,,fusul se invartea harnic, dar singur" ceea ce reliefeaza ingrijorarea femeii, framantarile interioare profunde.

Intriga se constituie din hotararea Vitoriei de a pleca in cautarea sotului ei, deoarece ,,Sfantu Andrei era aproape si el inca nu se intorsese".

Desfasurarea actiunii prezinta drumul muntencei si al fiului ei, Gheorghita, in cautarea celui disparut. Drumul este marcat de intalnirea unui botez, la Borca, si a unei nunti, la Cruci. Prezentarea obiceiurilor specifice unor astfel de evenimente confera operei caracter monografic.