Baltagul

Fondatorul romanului istoric ,povestitor inascut inrudit cu Ion Neculce si Ion Creanga pe care ii considera "parintii sai literari",Mihail Sadoveanu imagineaza o proza asiva momumentala in care un loc unic este ocupat de romanul "Baltagul".

Romanul este o specie in proza a genului epic,de dimensiuni mai mari decat nuvela cu o actiune complexa desfasurata pe mai multe planuri narrative.Principalul mod de expunere a romanului este naratiunea alaturi de care apare si descrierea pentru a surprinde decorul in care se petrec intamplarile,dar si dialogul sau monologul interior care sunt mijloace de caracterizare a personajului.

Baltagul este opera epica deoarece autorul isi exprima indirect conceptiile de viatza prin intermediul personajelor implicate intr-o actiune exprimata prin naratiunea la persoana a3a,singular ceea cr argumenteaza detasarea totala a scriitorului.

Timpul actiunii este limitat ,intamplarile desfasurandu-sedin toamana pana in primavera fara a preciza anul tocmai pentru a se sublinia caracterul de generalitateal personajelor si alintamplarilor.Exista de fapt doua timpuri:unul din degeniul al 3lea,secolul XX si altul etern pastrat prin traditie.

Locul intamplarilor cuprine meleagurile stancoase ale muntilor din zona Dornelor sugerand astfel viatza aspra a muntenilor asa cum rezulta din legenda neamurilor care deschide primele file ale cartii.

Dimesiunile textului sadovenian sunt mai ample cuprinzand 16 capitole numerotate cu cifre romane,fara titluri ,urmarind memoria afectiva a Victoriei Lipan care se intoarce in timp amintindu-si de sotul ei Nichifor Lipan de care se simte inca legata printr-o profunda poveste de dragoste.