Viata satului, sub diferitele ei aspecte si semnificatii, a constituit una din cele mai fascinante si mai raspandite teme din operele poetilor si scriitorilor romani. Ei au evocat, cum e si firesc, din unghiuri si din perspective variabile, traiectoriile de lumini si umbre, fluctuatiile si incertitudinile, care si-au pus pecetea de-a lungul timpului, pe destinul oamenilor de la sate.
O imagine ce iradiaza parca dintr-o lume de basm, este patentata estetic de Eminescu in poezia Sara pe deal. Satul romanesc cu trasatura sa proprie, respirand spiritualitatea autohtona, intr-un spatiu istoric dat, capata o dimensiune cosmica inconfundabila.
Sufletul meu arde-n iubire ca para Motivul salcamului; cadrul rustic al inceputului mioritic in esenta sa; rasunetul clopotului vechi; toaca; oamenii care isi cauta odihna dupa o zi de munca plina pregatesc o stare emotionala tulburatoare In curand satul in vale amuteste cuprinde nu numai sufletul poetului ci si alte cateva imagini vizuale (Valea-i in fum, Si osteniti oamenii cu coasa-n spinare / Vin de la camp) contribuie la realizarea unui cadru rustic, in care repetarea acelorasi obiceiuri vine din veac.
In contrast cu aceasta zona luminoasa, ce prefigureaza deopotriva spatiul sufletesc al oamenilor reintorsi de la camp sau mistuit de focul iubirii, se situeaza imaginea satului din balada Zburatorul, de Ion Heliade Radulescu.
Aici, satul romanesc, dintr-un trecut mai indepartat, se afla predominat de prejudecati, de credinta in mitul zburatorului, in existenta unei forte supranaturale care ar interveni in viata satului pentru a insufla in sufletul tinerelor fete sentimentul iubirii: Tot zmeu a fost surato. Vazusi impielitatul! Ca tinta l-alde Floarea in clipa strabatu! Si drept pe cos leicuta! Ce n-ai gandi spurcatul! Inchina-te surato! Vazutu-l-ai si tu? Imaginea satului patriarhal, esentializata insa printr-o traire si o admiratie nestavilita fata de valorile trecutului, o intalnim si in Amintiri din copilarie de Ion Creanga, umbrita parca, de o unda de regret ca acele valori au putut sa dispara in valurile unei noi civilizatii. Sentimentul predominant aici este regretul ca satul patriarhal, cu frumusetile si valorile sale traditionale, au disparut odata cu copilaria. De aceea locuri, oameni, intamplari, circumscrise acelui timp, sunt de neanlocuit. Caracterizat prin cuvintele mare si vesel, satul este un spatiu al bucuriei si un centru al lumii spre care se va intoarce mereu autorul. Desi nu a intentionat realizarea unei monografii, scriitorul Amintirilor a creat o lume a satului romanesc, care la Creanga este atemporal utopic. Stau cateodata si-mi aduc aminte ce vremi si ce oameni mai erau in partile noastre pe cand incepusem si eu, dragalita.
Doamne, a ma ridica baietas la casa parintilor mei, in satul Humulesti din targ drept peste apa Neamtului; sat mare si vesel, impartit in trei parti, care se tin tot una: Vatra satului ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
