Aspecte Ale Îmbogățirii Și Activizării Limbaj

Insusirea unui limbaj cat mai bogat si divers, capacitatea de a utiliza nuante si aspecte semantice diferite ale cuvintelor, posibilitatea de a-si expune usor, cu ajutorul unui limbaj nu atat adecvat cat potentat cu varii miresme si culori de la problemele cele mai simple pana la cele mai profunde sentimente umane, iata o directie catre care trebuie indreptata si mentinuta atentia elevilor.

Una din problemele majore cu care se confrunta deseori elevul nu este aceea ca nu ar sti in esenta chiar si foarte putin subiectul la care trebuie sa faca referire raspunsul sau in fata profesorului. In mintea sa, de cele mai multe ori, elevul cunoaste raspunsul, el imbracand insa forma unei idei primare, a unei necesitati ne-exprimate. De aici inca si pana la raspuns se interpune ambalarea acestei idei intr-un invelis sonor cat mai compatibil cu expectantele profesorului si cu pretentiile fata de propria persoana.

Din pacate, cel mai des, aici se naste problema. Elevul nu gaseste cuvintele potrivite si in ciuda efortului, adeseori prost inteles de catre profesor, de a exprima ideia apare incet, incet, blocajul. Acest lucru se petrece indeosebi in fata unui profesor care are pretentii poate prea mari si care nu tolereaza timpi irositi cu balbaieli si poticneli incoerente ale unui elev inhibat. Si cel mai greu este ca elevul cunoscandu-si aceasta problema, aceea a incapacitatii sale de ase exprima fluent si placut, avand in memorie posibilitatea inhibarii, a balbaielilor, a ironiilor colegilor, a mustrarilor din partea profesorului, el va refuza alta data sa raspunda in vreun fel. Va recurge poate si el la a fi obraznic si ironic si la a-si taxa profesorii cu fel de fel de etichete, ca o arma de aparare in fata propriilor neputinte.

Si toate acestea dintr-un singur motiv, acela al imposibilitatii exprimarii sentimentelor printr-un limbaj fluent si incarcat cu un continut semnatic pozitiv. Studiul limbii romane in scoala este o sursa de dobandire de cunostinte referitoare in principal la notiuni, la structuri si capacitati de combinare ale cuvantului. Este, fireste, deosebit de importanta dobandirea acestor cunostinte care ofera fundamentul, structura dezvoltarii armonioase a limbajului insa nu este suficient. Nici daca ar fi dublu ca numar de ore timpul in care elevul ia contact cu limba romana prin intermediul profesorului, mijlocit de acesta, si tot nu ar fi de-ajuns. Suplimentarea timpului nu este nici ea o problema din cauza ca profesorul, cu insistentele lui, cu schemele lui de gramatica, cu analizele lui risca sa devina antipatic. Si-apoi nimic nu garanteaza ca stiind foarte bine notiuni de gramatica dobandeste prin asta o exprimare frumoasa. Nici chiar analizele si comentariile stilistice unde cuvintele sunt foarte bine cantarite si bine alese, nici masurarea in metru antic si modern a tuturor poeziilor care s-au scris nu ar fi o rezolvare. Ar fi un exercitiu si-atat! Probleme e pe cat se poate de complexa si ...