Argumentare - La țigănci

In ,,Dictionar de idei literare", Adrian Marino afirma: ,,Pentru ca fantasticul sa-si impuna regimul este nevoie de o adevarata fisura a oridinii existente, de o iruptie directa, brutala si invincibila a misterului in cadrul mecanismelor si previziunilor cotidiene ale vietii; invazia sacrului in teritoriul ordinii laice, profaneS asupra naturalului in mijlocul naturalului; a faptului inadmisibil, absurd, imposibil, monstruos, in plin determinism comod si previzibil.

Intalnit inca din secolul trecut (in proza eminesciana si in unele nuvele ale lui Caragiale), proza fantastica isi are in Mircea Eliade pe cel mai important scriitor din proza romaneasca moderna. Temele si motivele principale au ca punct de plecare miturile, relatia dintre sacru si profan, iesirea din timp, geografia sacra, misterul si magia.

Nuvela ,,La tiganci" de Mircea Eliade dateaza din timpul cand Eliade se afla la Paris(1959) si a foat publicata intr-un volum cu acelasi titlu in anul 1969. Ea marcheaza inceputul unei noi etape in creatia literara a lui M. Eliade, in descendenta fantasticului filozofico-mitic eminescian.

Tema nuvelei se precizeaza pornind chiar de la titlu. Intamplarile redau tema iesirii din timpul istoric, linear, ireversibil si a trecerii in timpul mitic, repetitiv. Ca teme secundare apar erosul, moartea, memoria, uitarea, frica. Ca motive apar: caldura, timpul, calatoria, umbra, gradina, cartea, cifra 3, cifra 7, dansul, batrana, birjarul, draperia, cafeaua, visul, labirintul, crinul.

Discursul epic se deschide in stilul prozei traditionaliste, printr-o naratiune realista. Aici se fixeaza reperele spatio-temporale si se introduc unele personaje, inclusiv protagonistul.

Lumea descrisa este Bucurestiul interbelic sub canicula. Acest cadrul spatial nu pare sa prevesteasca nimic deosebit. Aceasta realitate este dublata insa de un plan secund, astfel ca o serie de imagini si cuvinte primesc caracter premonitoriu: caldura, discutia despre misteriosul colonel Lawrance al Arabiei, discutia cu taxatorul, amintirea ca si-a uitat partiturile, etc.

Acest incipit realist poate da cititorului sentimentul unei lumi obisnuite, stabile.

In arsita zilei apare apoi gradina tigancilor ca o oaza ispititoare intr-o lume contopita de caldura. Caldura devine resortul actiunii urmatoare, iar casa tigancilor cu dubla ei semnificatie apare ca un spatiu in care se poate intampla un miracol. La aceasta se adauga pierderea partiturilor, astfel ca cele doua elemente determina toata aventura ciudata a eroului. Treptat, Gavrilescu e cuprins de o amnezie bizara careia cauta sa-i faca fata.

Efortul memoriei ii deschide o bresa temporala spre trecutul de la Charlottenburg ,,Dar se simtea obosit, istovit si se lasa sa cada pe banca in plin soare...'Un mic efort, Gavrilescule, un mic efort de memorie. Undeva pe o banca, fara un ban in buzunar'". Din momentul cand coboara din tramvai, totul se petrece in contratimp, fapt sugerat de exclamatia lui Gavrilescu: ,,prea tarziu".

Intrarea lui Gavrilescu in spatiul gradinii reprezinta o iesire din profan si o patrundere in sacru. Trecerea este mediata de una dintre tiganci pentru ca Gavrilescu nu este un initiat, nu cunoaste calea prin care un om poate patrunde in mister. Locul in care ajunge Gavrilescu arata, de la inceput, cateva semne ciudate. Mai intai, intra intr-o odaie cu lumina scazuta, filtrata in albastru si verde prin ferestre. Atmosfera se incarcp treptat de ciudatenii, locul pare situat intr-o alta durata temporala fata de timpul orasului, lucru sugerat de batrana care ii iese inainte: ,,Nu e graba, spuse batrana, avem timp, nu e nici trei.". Cifra simbolizeaza un moment de perfectiune a timpului sau un alt fel de timp, nemasurat de acele ceasornicului. ,,Atunci sa stii ca iar a stat ceasul, sopti batrana, cazand din nou pe ganduri.". Asadar, in acest spatiu, ceasornicul nu mai reprezinta un instrument capabil sa arate cum trece timpul.