Argumentare basm cult - Harap Alb

Basmul cult este o specie narativa ampla, cu numeroase personaje purtatoare ale unor valori simbolice, cu actiune implicand supranaturalul si supusa unor actiuni conventionale, care infatiseaza parcurgerea drumului maturizarii de catre erou. Conflictul dintre bine si rau se incheie prin victorie fortelor binelui. Personajele indeplinesc, prin raportare la erou, o serie de functii: antagonist, ajutoare, donatori. Reperele temporale si spatiale sunt vagi, nedeterminate.

Ion Creanga si-a castigat faima de mare scriitor postum, fiind incadrat intre marii scriitori clasici romani relativ tarziu. Intre scrierile sale, ,,Povestea lui harap-Alb" este o creatie complexa care depaseste modelul basmului traditional printr-o serie de elemente ce evidentiaza originalitatea scriitorului.

Naratiunea la pers a IIIa este realizata de un narator omniscient, dar nu si obiectiv, deoarece intervine adesea prin comentarii sau reflectii. (,,Eu sunt dator sa va spun povestea si va rog sa ascultati...")

Spre deosebire de basmul popular, unde predomina naratiunea, basmul cult presupune imbinarea naratiunii cu dialogul si cu descrierea. Naratiunea este dramatizata prin dialoguri, are ritm rapid, realizat prin reducerea descrierilor. Dialogul are o dubla functie, ca in teatru: sustine evolutia actiunii si caracterizarea personajelor. Prezenta dialogului sustine realizarea scenica a secventelor narative, ,,spectatori" ai maturizarii feciorului de crai fiind atat celelalte personaje, cat si cititorii.

Tema basmului este triumfuluibinelui asupra raului. Motivele narative specifice sunt: superioritatea mezinului, calatoria, supunerea prin viclesug, muncile, demascarea raufacatorului (Spanul), pedeapsa, casatoria.

Actiunea se desfasoara lineara, succesiunea secventelor narative este redata prin inlantuire. Coordonatele actiunii sunt vagi, prin atemporalitate si aspatialitatea conventiei: ,,Au cica era odata intr-o tara un crai care avea trei feciori. Si craiul acela mai avea un frate mai mare, care era imparat intr-o alta tara. (...) Tara in care imparatea fratele cel mare era tocmai la o margine a pamantului, iar craiia astuilalt la alta margine." Fuziunea dintre real si fabulos se realizeaza inca din incipit. Reperele spatiale sugereaza dificultatea aventurii eroului, care trebuie sa ajunga de la un capat la celalalt al lumii; in plan simbolic: de la imaturitatea, la maturitate.

In basm sunt prezente cliseele compozitionale. Formula initiala, ,,Amu cica era odata", si formula finala, ,,Si veselia a tinut ani intregi, si acum mai tine inca.", sunt conventii care marcheaza intrarea si iesirea din fabulor. Formulele mediane-,,Si merg ei o zi, si merg doua, si merg 49...", ,,...si mai merge el cat merge..."- realizeaza trecerea de la o secventa narativa la alta si intretin suspansul.

Parcurgerea drumul maturizarii de catre erou presupune un lant de actiuni conventionale, momente ale subiectului: o situatie initiala de echilibru (expozitiunea), o parte pregatitoare, un eveniment care deregleaza echilibrul initial (intriga), aparitia donatorilor si a ajutoarelor, actiunea reparatorie, refacerea echilibrului si rasplata eroului (deznodamantul).