Apartenența la genul liric specia, doină populară

Doina este opera lirica populara, in versuri, specifica poporului nostru, prin care sunt exprimate cele mai puternice si mai variate sentimente de dor, de jale, de regret, de revolta etc, fiind insotita de obicei de o melodie adecvata.

Doina "Frunza verde magheran..." face parte din colectia de poezii populare ale romanilor publicata de Vasile Alecsandri, figurand cu titlul "Mehedinteanul", este o doina de haiducie in care autorul anonim isi exprima in mod direct admiratia fata de curajul si vitejia haiducului si fata de dorinta acestuia de a se alatura celor care lupta pentru libertate.

"Frunza verde magheran..." se incadreaza in specia doina, deoarece are toate caracteristicile acesteia, caracterul anonim, oral si popular. Ea se transmite pe cale orala din generatie in generatie avand un autor anonim, care isi exprima direct sentimentele si trairile sale, dorinta de libertate si de dreptate. Aceste sentimente sunt deosebit de puternice, iar profunzimea lor este accentuata de folosirea exclamatiei retorice: "Aoleo!", care se repeta si este insotita de alte expresii care arata sentimentele exprimate: "ce fac de dor!", "ma arde focul!", "de rau, de bine". Caracterul popular al acestei doine este dovedit si de prezenta unor cuvinte si expresii populare:"Frunza verde magheran", "frunzi", "maica", "badea", "sa cerc" etc si de elementele de versificatie specifice creatiei orale.

Doina incepe cu expresia populara "Frunza verde magheran", fiind structurata in doua parti, cea de-a doua fiind marcata tot de o expresie populara "Frunza verde paducel".

Doina este localizata prin cateva elemente lexicale: "mehedintean", "Olt", "Dunarea", "Mehedinti", "Tudor", "mehedintel".

In prima parte a poeziei, eul liric se confeseaza, dezvaluindu-si originea marcata de o latura reala:"Sunt nascut pe frunzi de fag", dar si de una legata de credinte si de ritualuri menite sa-i ofere copilului puteri magice:"Si-s scaldat de mic in Olt,/ Sa ma fac viteaz de tot/ Si-s frecat cu busuioc,/ Sa am zile cu noroc". Comuniunea cu natura se va continua firesc si dupa ce voinicul va mai creste, se va maturiza si se va reintoarece in spatiul acela ocrotitor al codrului. Traseul voinicului se va indrepta spre vale "Apoi m-am lasat in vale", el fiind pregatit sa lupte alaturi de tovarasii lui si fiind constient ca acum s-a calit:"Si-am ajuns un voinicel/ Cu inima de otel", curajul acestuia fiind subliniat prin metafora"inima de otel".

Frunza verde magheran