Apă Vie Apă Moartă

Inainte de a se lansa cu viteza in defileul ce cobora spre Fundatica, nea Gica, soferul ziarului, se intoarse zambind spre mine: Am dat sa-i raspund, dar hartoapele din drum m-au facut sa-mi inghit vorbele. Si apoi nu prea am mai avut vreme de vorbit, pentru ca drumul, care mi se paruse interminabil asta-iarna, l-am facut acum in numai cateva minute. Totul era inverzit in jurul nostru si, o data ajunsi langa bar, abia l-am recunoscut, acoperit peste tot cu iedera voinicului. Solovastru, cu aceleasi haine pe care le stiam de asta-iarna, desi acum eram in plina vara, ne astepta pe treptele din fata barului. Privi pe furis in jur, apoi se apropie cu pasi repezi de masina. Se urca grabit in spate, apoi ii spuse soferului: A zambit stramb, apoi, dupa ce i-a dosit adanc undeva intr-un buzunar, a spus: - Eu va dau subiecte ca lumea! Ce vina am eu ca voi nu vreti sa scrieti despre ele? Dupa vreo doi kilometri s-a ivit un drumeag spre stanga si Solovastru i-a facut lui nea Gica semn sa o coteasca. Pe urma s-a intors spre mine si a inceput sa imi vorbeasca ferit, de parca ar fi fost numai urechi dusmanoase in jur: - Uite, acolo este Rapa Dracului Nimeni nu a vrut sa isi faca casa pe aici Ti-am mai spus ca is locurile spurcate, noaptea se vad lumini si se aud zgomote. De parca ar mesteca dracii sufletele pacatosilor De dupa un palc de copaci se ivi o casuta mica, garbovita si innegrita de vreme. Solovastru arata spre ea: - Numai nea Benga si baba lui au inima sa stea pe aici. Dar la ce sa te astepti de la unul cu numele lui? Probabil ca am facut o figura nedumerita, asa ca nea Gica, mai umblat prin locurile astea, se simti dator sa ma lamureasca: - Pe aici, la Dracu i se mai zice si Benga Am vrut sa mai cer lamuriri, dar nu am mai apucat, pentru ca masina a oprit brusc in fata portii. Sprijinit de ea sau, poate, sprijinind-o sa nu cada, statea un mosneag. Parea sa aiba vreo suta de ani, asa arata de batran si incovoiat de vremuri. Parul valvoi, netuns cine stie de cand, sprancenele dese, crescute mult peste ochi, il faceau sa para aidoma unui spiridus paznic peste comori. Solovastru cobori inaintea noastra si din unul dintre nenumaratele lui buzunare scoase o sticla cu ceea ce parea a fi rachiu drept. La vederea ei, mosul se inviora si fata i se lumina toata ca si cum ar fi intinerit dintr-o data cativa ani. De langa casa, un caine slab si negru hamai spre noi de cateva ori, neconvins, apoi rapus de caldura se ascunse in umbra unui sopron si tacu.

Tinand sticla in fata ca pe un steag de pace, Solovastru se apropie de batran: - Buna ziua, nea Benga! Ce mai faci? - Ha? intreba batranul, cu ochii la sticla. - Lasa, lasa, nu te mai preface ca nu auzi, spuse Solovastru tare si se intoarse spre noi.

Aude ca un flacau, dar ii place cateodata sa faca pe surdu numai asa, ca sa-si planga singur de mila Tot cu ochii la sticla, batranul ne deschise poarta si ne pofti in ograda. Langa casa, asezata in partea ...