Altă matematică de Nichita Stănescu

Nichita Stanescu este unul dintre cei mai mari creatori de litertura ai Romaniei. Nascut la Ploiesti intr-o familie de intelectuali, urmeaza liceul din localitatea natala pentru ca mai apoi sa termine Facultatea de Filozofie din Bucuresti. Debuteaza editorial cu volumul de poezii Sensul iubirii in 1960 prin intermediul caruia reuseste sa realizeze o spectaculoasa mitologizare a lumii. In aceasta prima instanta a desavarsirii sale ca poet raportul dintre eul liric si lume este perceput senzorial, sensul iubirii devenind chiar sensul lumii, poezia oglindind universul sufletului si are ca principal atu sacralizarea.

In primul rand titlul acestei poezii are o semnificatie profunda. Din start poetul desluseste faptul ca nu este vorba de matematica pe care fiecare dintre noi o cunoaste (mai mult sau mai putin); se observa dorinta eului liric de a arata si un alt mod in care se poate vedea lumea. Matematica este perceputa ca o unealta vitala pentru fiecare persoana, prin intermediul ei lumea isi traieste destinul, s-ar putea spune ca ea are un rol de interfata a fiintei umane cu tot ceea ce exista in jur. O astfel de matematica, rigida in formele ei definitorii, trebuie schimbata, din punctul de vedere al poetului. Lumea are nevoie de elemente abstracte pentru a simtii cu adevarat viata. Iubirea trebuie asezata sub semnul unui postulat ce trebuie protejat prin intermediul unei abordari cognitiv-senzoriale profund sentimentale. Eul liric doreste schimbarea perspectivei in care se afla si o data cu aceasta aduce argumente perfect valabile in matematica sa, dar si contraargumente in defavoarea matematicii pe care fiecare dintre noi o aplicam voluntar sau neintentionat propriei noastre existente. Consider ca Nichita Stanescu nu doreste sa imprime cititorului propria sa matematica, ci mai degraba instiga spititul uman din fiecare in a-si schimba tactica prin care el exista ca elemente stationar sau dinamic. Prin titlul poeziei se doreste o revolta a noastra impotriva matematicii absurde in care traim; noi suntem capabili in a ne crea un sistem propriu prin care putem sesiza lumea, adica o alta matematica perfect mulata constructiei noastre spirituale, sentimentale sau care tine de esenta.

Prima strofa este un fel de pledoarie a titlului. Eul liric ne desluseste ingustele carari ale matematicii in care existam, in care traim clipele. Sunt aduse drept argumente adevaruri care din pacate nu se situeaza pe aceeasi lungime de unda cu propria noastra fiinta (Noi stim ca unu ori unu fac unu, / dar un inorog ori o para/ nu stim cat face). Im acest moment al poeziei apar elementele dintre cele mai distincte, apartinand unor domenii foarte diverse ale vietii reale si imaginare, am putea spune, sau ale compozitiei artistice daca este sa ne referim la speciile genurilor literare. Spre exemplu inorogul (dealtfel numit si licorn sau unicorn), este un animal mitologic, fiind reperezentat de un cal alb ce are un corn in mijlocul fruntii caruia i se atribuie ...