Subiectul romanului Romanul incepe cu prezentarea lui Stefan Gheorghidiu, potrivit jurnalului de front al acestuia, ca proaspat sublocotenent rezervist in primavara anului 1916, contribuind la amenajarea fortificatiilor de pe Valea Prahovei si din apropierea Dambovicioarei. in acest prim capitol, intitulat "La Piatra Craiului, in munte", autorul se refera cu o ironie usturatoare la incompetenta sistemului de aparare militara a tarii, in preajma primului razboi mondial. Desi frontul se intindea pe zece-cincisprezece kilometri de frontiera, armata romana "fortificase" trei sute de metri cu "niste santulete ca pentru scurgere de apa", pe care "zece porci tiganesti, cu boturi puternice" le-ar fi ramat intr-o jumatate de zi. Ca sa nu fie demascata tactica militara atat de bine gandita si atat de eficienta, trenurile "nu circulau decat cu perdelele trase, sau, daca nu erau perdele, cu geamurile manjite de vopsea alba, iar de la Sinaia, pe fiecare culoar, erau santinele cu baioneta la arma". Despre aceste "transee-jucarii" se vorbea cu mandrie si respect in toata tara, in Parlament si in presa. Instructia pe care o executau ofiterii si soldatii este prezentata cu o ironie necrutatoare, fiind asemanata cu "jocurile de copii din mahalaua Oborului, cand ne imparteam in romani si turci, si navaleam urland-unii intr-altii". in Parlamentul tarii se vorbea cu elocinta despre buna pregatire a cadrelor militare si de dotarea acestora cu armamentul necesar, armata fiind gata de razboi, "pana la ultimul nasture, pana la ultimul cartus".
Concentrarea lui in armata, ca sublocotenent la infanterie, constituie pentru Gheorghidiu "o lunga deznadejde".
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
