Tăcerea

Cine-i îndreptatit sa nu taca?

Mi-ar face placere sa vorbesc despre toamna, despre frunze uscate în jurul bancilor, de tramvai si de priviri pierdute pe geamul aburit, de picioare împiedicate pe drumul spre zâmbet, de orele diminetii sau ale amurgului...

Oricum toate trec, trec si tu privesti în liniste...Ce este tacerea?

Tacerea face parte integranta din comunicare.Ea însasi comunica informatii, si poate câteodata face acest lucru mai bine decât cuvintele. În absenta tacerii comunicarea este de negândit. A comunica înseamna într-o anumita masura a tacea. " Timpul nu este absenta sonoritatii, sunetele se strecoara în sânul tacerii fara sa-i tulbure ordinea, ba chiar uneori ele îi subliniaza prezenta." Extinderea comunicarii provoaca nevoia de a tacea macar o clipa. "Comunicarea asimileaza tacerea cu vidul, cu un abis în sânul discursului, ea nu întelege ca uneori cuvântul este lacuna tacerii. Mai mult decat zgomotul, tacerea este pentru om dusmanul declarat, tarâmul sau de misiune". Saturatia vorbirii conduce implicit la fascinatia tacerii. Tacerea este cea care îl pune pe om fata în fata cu ideile sale, cu temerile, cu visurile, realizarile si totodata neîmplinirile. Stârneste teama, caci în astfel de momente omul se simte singur în fata tuturor, simte apasarea si greutatea lumii, care parca e toata numai pe umerii lui. ea elimina orice posibilitate de contact cu evenimentul si stârneste teama. Deschide drumul catre profunzimea lumii. Sa rupem tacerea vorbind.

Am putea sa spunem ca tacere este un cuvant format din 6 litere si 5 sunete...ar fi un adevar de necontestat, un lucru corect...sau tacere = fara a vorbi; fara a se destainui. Ê Expr. A trece (ceva) sub tacere = a trece (ceva) cu vederea, a ascunde (ceva), ....este o definitia pe care o gasim u totii în DEX…dar sa vorbim dincolo de ceea ce este uzual.

"Tacerea este un zacamânt moral al carei unic adversar este zgomotul ; ea exprima o modalitate a sensului, o interpretare de catre individ a ceea ce el aude, un mod de a se închide în sine pentru a regasi contactul cu lumea. Ofera un sentiment puternic al existentei. Ea indica un moment de sinceritate fata de sine, care-i permite individului sa înteleaga mai bine propria situatie, sa se delimiteze, sa-si regaseasca unitatea interioara, sa aiba curajul de a lua o hotarâre dificila. Un prim stadiu al tacerii este cel in care efectiv nu mai vorbim." Tacerea este modalitatea autentica a cuvântului. Daca prezenta umana se manifesta în primul rând prin rostire, ea se afrima în acelasi timp si prin tacere.Desi tace, omul comunica prin tot ceea ce întreprinde, fie ca este vorba de gesturi, mimica, culori, toate acestea ofera informatii despre gândirea omului. Sunt momente în care alegem tacerea ca forma de exprimare, sau sunt momente c în care tacerea este totul..De multe ori, ne definim prin ceea ce nu facem. Tacerea este forma care ne face sa colaboram cu destinul : ne nastem îintr-un mediu în care suntem doar noi, în care nu stim sa comunicam, acolo unde e linistea aceea absurda, iar gândurile noastre se izbesc de necunoscut.Apoi vine marea intrare, pentru majoritatea dintre noi ar trebui sa fie grandioasa. Ne nastem nu ca sa tacem, ci ca sa rupem ceea ce cei dinaintea noastra nu au putut. Fiecare generatie se naste cu un scop si moare lasând o mostenire. Spun si cred cu desavârsire ca noi lasam drept mostenire "Tacerea" si îmi impun sa cred ca asta a fost si ceea ce ne-au lasat "predecesorii". Este tacerea un act de intoleranta? Suntem generatia care s-a nascut cu povara tacerii, suntem cei care nu stiu sa o exprime. Am citit ca este zona de siguranta a conversatiei, dar, de fapt, tacerea este unul dintre cele mai dificile argumente de combatut.S-a întâmplat ca ea sa uneasca oamenii, sa nasca polemici, sa dezvaluie adevaruri.