Rolul literaturii în perioada pașoptistă

Perioada pasoptista – perioada literara situata aproximativ intre 1830 – 1860. Ea incepe odata cu modernizarea rapida si masiva a vietii sociale si culturale in principatele romane, datorita influentelor apusene si se incheie in perioada in care societatea ieseana Junimea favorizeaza aparitia marilor creatori. O prima etapa, cea a „deschizatorilor de drumuri” (Gh. Asachi, 1788-1869; Ion Heliade Radulescu, 1802-1872) se caracterizeaza in special prin initiative de constituire a institutiilor culturale (presa, teatrul, scoli de diverse profiluri). Incepand din 1840, dupa aparitia Daciei literare, prioritara devine chestiunea afirmarii identitatii creatiei literare romanesti, a emanciparii acesteia fata de modelele apusene.

Scriitori reprezentativi:

- C. Negruzzi (1808-1868),

- V. Alecsandri (1818-1890) in Moldova

- M. Kogalniceanu (1817-1891)

- Gr. Alexandrescu (1814-1885)

- N. Balcescu (1819-1852) in Muntenia

- I. Ghica (1817-1897)

- A. Muresanu (1816-1863)

- G. Baritiu (1812-1893) in Transilvania

Unii istorici literari identifica o perioada intermediara intre perioada pasoptista si „epoca marilor clasici”: perioada postpasoptista, de la sfarsitul deceniului 6 si inceputul deceniului 7, in care se afirma scriitori precum Nicolae Filimon, Alexandru Odobescu si B.P. Hasdeu.

Teatrul si revistele vremii

In 1860 se infiinteaza Universitatea din Iasi, in 1864 in Bucuresti, de catre Dimitrie Bolintineanu. Se dezvolta teatrul datorita activitatii lui Ghe. Asachi in Moldova si lui I. Heliade-Radulescu in Tara Romaneasca. Primul spectacol are loc in in limba romana la Iasi, in 1816, iar la Bucuresti in 1819. Cu prilejul spectacolului de la Bucuresti, Iancu Vacarescu a scris un Prolog in care sintetiza conceptia pasoptistilor despre teatru:

"V-am dat teatrul

Vi-l paziti ca pe-un lacas de muze

Cu el curand veti fi vestiti

Prin vesti departe duse

In el naravuri indreptati

Dati ascutimi la minte

Podoabe limbii voastre dati

Cu romanesti cuvinte."

In anul 1840, la conducerea Teatrului National din Iasi au venit Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi si Mihail Kogalniceanu, care au pus bazele repertoriului dramatic original romanesc.

De asemenea, se dezvolta presa in Moldova sub conducerea lui Ghe. Asachi. Se afirma "Albina Romaneasca". In Tara Romaneasca, sub conducerea lui I. H.-Radulescu se afirma "Curierul National". In Transilvania, sub conducerea lui Ghe. Asachi, apare "Gazeta de Transilvania" si suplimentul "Foaie pentru minte, inima si literatura".

Acest curent innoitor a cuprins si literatura. In anul 1830 I. H.-Radulescu a tradus in limba romana "Meditatiile poetice" ale lui Lamartine, act simbolic prin care se marca trecerea literaturii romane de sub sfera de influenta a literaturii orientale sub sfera de influenta a literaturii occidentale.

Tot acum se produce un eveniment de mare importanta in evolutia literaturii romane: 1840-apare la Iasi, sub conducerea lui Mihail Kogalniceanu, revista "Dacia literara", cu rol important in orientarea literaturii nationale in epoca, dar cu rol important si in jalonarea directiilor viitoare de dezvoltare a literaturii noastre. Unii critici chiar au afirmat ca a existat in literatura romana un curent al "Daciei literare".

Printre cele mai importante reviste care au preluat ideile se numara "Propasirea" si "Romania literara". Revista "Dacia literara" a aparut numai in trei numere, dintre care primul continea articolul-program numit "Introductie". Acest articol se deschide printr-o trecere in revista a tuturor publicatiilor aparute in Tarile Romane pana in 1848. Articolul sublinia caracterul local al acestor publicatii si necesitatea aparitiei unei reviste exclusiv literare in care sa se stearga diferentele locale dintre romani.

O astfel de revista isi propune Mihail Kogalniceanu sa faca din "Dacia literara": "In ea ca intr-o oglinda se vor vede scriitorii moldoveni, munteni, ardeleni, banateni, bucovineni, fiestecare cu ideile sale, cu limba sa, cu chipul sau." Astfel, revista a jucat un rol important in realizarea unitatii nationale a romanilor pe plan cultural. Articolul "Introductie" pune, de asemenea, problema criticii literare, Kogalniceanu subliniind necesitatea unei critici literare juste, obiective, capabila sa impuna adevaratele valori literare: "Vom critica cartea, iar nu persoana." De asemenea, Mihail Kogalniceanu pune problema traducerilor literare. El constata ca scriitorii romani din perioada pasoptista realizeaza numeroase traduceri, dar ca in literatura nationala nu mai aparusera opere de mare valoare. De aceea el a criticat traducerile, spunand: "Traductiile nu fac literatura. Ele au devenit la noi o manie primejdioasa pentru ca omoara in noi duhul national." In acest context, articolul "Introductie" va incuraja dezvoltarea literaturii nationale. In conceptia lui Mihail Kogalniceanu, pentru realizarea unei literaturi romane originale, trebuia ca scriitorii sa se inspire din folclor, istorie nationala, natura patriei, realitatile sociale prin care opera va capata o culoare locala.