Formarea numelor de familie românești

Onomastica este tinta al carui domeniu nu a fost precis delimitat, parerile cercetatorilor fiind impartite in acesta privinta .

In Dictionarul limbii romane moderne, onomastica este definita ca ,,stiinta care se ocupa cu studiul numelor proprii. Totalitatea numelor proprii dintr-o limba.”

Onomastica este considerata de N.A. Constantinescu “studiul tuturor numelor proprii de persoana (antroponimie) , de alte fiinte vii (zoonime) si de locuri (toponime).

Cercetarea numelor proprii a devenit o preocupare constanta a specialistilor incepand cu 1853 cand August Friederich Pott publica, la Leipzig, prima lucrare in domeniul onomasticii cu titlul Die Personen und Familiennamen, in care sunt date si cateva etimologii romanesti , complet depasite astazi .

In dezvoltarea antroponimiei distingem patru mari perioade.

1. Epoca de formare a poporului si a limbii romane, epoca in care au circulat nume daco-romane, ca cele intalnite in inscriptiile din provinciile dunarene romanizate, nume de sfinti (Paul, Toader), precum si numele laice formate din cuvinte de origine traca (Brad, Bucur, Murg, Mos) sau din limba latina , privind culoarea ca : Albu, Caruntu, Negrea, rudenia : Fecior, Fratu, Sora etc. sau nume explicatile prin cause : Aura, Bunea, Corbu, Cucu, Soare, Ursu.

2. Faza a doua incepe dupa asezarea slavilor in Dacia si cele doua Moesii, cand romanii au imprumutat de la slavii, pe langa toponimie, si nume de persoana de origine veche slava ca : Bogdan, Branu, Cernea, Dragu, Neagu, Preda, Radu, Vlad. Tot acum s-au primit de la percenegi si cumani o serie de toponime sau nume de persoana ca : Basarab, Coman, Talaba etc. Mai tarziu au patruns nume de la unguri si ucranieni .

3. A treia perioada este marcata de influenta culta a bisericii ortodoxe de limba slavona, in statele romane, dupa intemeierea lor in anul 1185. In acest timp, biserica ortodoxa impune onomasticii o forma greco-slava. De la inceputul secolului al XIX-lea circula asa-zisele nume-biblice sau nume calendaristice (Dimitrie, Ioan, Gheorghie, Vasile). Incepand din secolul al XII-lea si pana in secolul al XIX-lea in antroponimia romana predomina numele de aspect hagiografic in defavoarea numelor laice de creatie romaneasca sau imprumutate de la vecini .

4. Perioada moderna se caracterizeaza prin nume luate din istoria romaneasca , sub infuenta Scolii Ardelene, urmate de un « val de nume exotice », aduse de moda in decursul epocii capitaliste sub influenta culturii apusene , dupa 1848, val care a sporit necontenit pana la alterarea majoritatii numelor de botez ale burgheziei de la orase , extinzandu-se progresiv in satele supuse influentei urbane. In aceasta perioada se observa o reluare a numelor istorice : Decebal, Bogdan, Mircea, Anibal . Impartierea se refera la nume care, la origini , au fost nume de botez , dar care, cu timpul , macar unele dintre ele, au devenit nume de familie .

Din cele mai vechi timpuri, traind in colectivitate, oamenii au simtit nevoia de a vorbi unul despre altul . Atat timp cat cel despre care vorbeau era prezent, el putea fi desemnat intr-un anumit fel si fara a avea un nume propriu-zis. Dar, cand cel despre care se vorbea era absent , era indinspensabil ca el sa fie diferentiat

printr-un semn oarecare de ceilalti oameni .

Datorita acestui fapt, s-a ivit nevoia imediata ca fiecare persoana sa aiba un nume.

Oamenii primitivi cred in forta magica a numelui, inchipuindu-si ca stabilesc destinul viitor al copilului, folosind ajutorul semnificatiei numelui acestuia.

Numele nu justifica totdeauna conduita ulterioara a celor care le poarta .

Numele isi pastreaza individualitatea lor, chiar daca nu admitem nici un fel de influenta a numelui asupra caracterului celui care-l poarta.

Aceasta se poate dovedi strabatand calea urmata de scriitorii care nu pornesc de la nume ca sa descopere insusirile omului, ci, dupa ce si-au fixat in minte trasaturile de caracter ale unui personaj, ii aleg numele potrivit cu ele .

Alt caz unde se poate face o legatura intre nume si caracterul celui care-l poarta e constituit de pseudonime. Fiind alese de cei intersati, ele ne dezvaluie un aspect al caracterului lor, ne arata cum ar dori ei sa fie priviti in public.

In sfarsit, daca numele actuale , nefiind alese de purtatorii lor , nu ne pot lamuri asupra caracterului persoanelor , ele ne pot da in schimb o indicatie asupra mentalitatii parintilor .

Unii isi numesc copii simplu , Maria , Ion, iar altii alearga dupa falsa stralucire a unor denumiri « pompoase » ca Rosalinda sau Cunigunda.

1. Numele chinezesti

Dintre sistemele de nume pe care le cunoastem , cel mai diferit de al nostru este cel chinezesc. « In principiu, orice chinez, barbat sau femeie, are trei nume . Numele masculine nu se deosebesc cu nimic de cele feminene.

Fiecare dintre cele trei nume este format dintr-un singura silaba.