Cuvinte de origine latină

Istoricii antici fixeaza catre mijlocul secolului al VIII-lea i. e. n. (mai precis, in 753) data intemeierii Romei de catre legendarul Romulus. Ne intereseaza faptul ca latina a ramas, timp destul de indelungat, exclusiv limba acestei aglomeratii urbane: la inceputul secolului al VI-lea, la vreo 40km spre est, la Praeneste, se vorbea un idiom care, desi strans inrudit si sensibil asemanator cu Latina, prezenta fata de acesta diferente profunde; m-a facut se zicea in vremea aceea la Roma, med feced (pronuntat feked, in epoca clasica me fecit), in timp ce la Praeneste suna med vhevhaked (pronuntat fefeked). Cu ajutorul latinei putem intelege textile falisce, dar deosebirile sunt evidente; pe doua vase de baut se gasesc aceeasi inscriptie, perfect inteligibila: foied vino pipafo cra carefo-azi voi bea vin, maine voi duce lipsa (in Latina epocii clasice: hodie vinum bibam, crascarebo). Romanizarea: Pe urmele administratiei si armatei romane, limba latina s-a raspandit in noile provincii. Acest proces lent de invatare a limbi latine de catre bastinasi si de uitare treptata a limbii autohtone poarta numele de romanizare lingvistica. Se pot degaja unele trasaturi caracteristice ale fenomenului: In decursul istoriei, se mentioneaza numeroase expeditii punitive, distrugeri de orase si masacre, romanizarea a fost esentialmente pasnica. Propriul lor interes a determinat populatiile supuse sa invete limba latina: era singurul mijloc de a stabilii indispensabilul contact cu administatia, cu autoritatile militare romane, cu comerciantii veniti din toate colturile imperiului; latina le oferea sansa de a iesii din cercul ingust al colectivitatii locale si de a se integra lumii civilizate, cu toate avantajele pe care acest lucru le comporta. Un rol important in atractia exercitata de latina era si prestigiul cultural de care se bucura.

Cu toate ca au existat puternice implantatii de colonii, garnizoane militare cu caracter permanent, etc., romanizarea nu a rezultat din deplasarea masiva a unor populatii romane in provinciii, ci din invatarea de catre provinciali a limbii latine. Nu trebuie sa trecem cu vederea faptul ca, cel putin in primele secole ale expansiunii teritoriale, latina era limba moderna a unei colectivitati lingvistice restranse.

Conditia favorizanta a romanizarii este includerea unui anumit teritoriu in statul roman: prezenta masiva a trupelor, aducerea de colonisti vorbitori ai limbii latine, instalarea unei administratii bine organizate, infiintarea unor asezari romane si a cailor de comunicatie care le deservesc, intemeierea de scoli, difuzarea credintelor religioase sunt factorii care fac sa creasca atat interesul pentru invatarea limbii latine, cat si prestigiul acesteia. In afara granitelor imperiului putem asista la invatarea limbii latine de catre o patura mai mult sau mai putin larga a populatiei, dar in la cel de al doilea element definitoriu al romanizarii, uitarea limbii autohtone. Romanizarea, inteleasa ca unitate a celor doua aspecte ale sale, este un fenomen de lunga ...