Analiza capitolului Somnul de după-amiază de Simona Popescu

Argument

Scopul acestui proiect este de a cerceta capitolul „Somnul de după-amiază” de Simona Popescu. Pe parcursul acestei lucrări voi scoate în evidenţă cele mai sugestive idei, care sînt abordate în lucrare. Într-un mod mai aprofundat eu voi analiza personajul narator, unde voi folosi unele exemple din text, pe care le voi analiza pentru a înţelege mai bine sensul acestora. De asemenea voi încerca să trasez o paralelă între personajul narator şi mine pentru a vedea asemănările şi deosebirile dintre noi.

Astfel, pentru realizarea acestei lucrari eu voi folosi cît mai multe surse de informaţie, care îmi vor fi de un mare ajutor în procesul de lucru şi îmi vor oferi o gamă largă de informaţii ce ţin de lectură şi influenţele ei.

Realizarea acestui proiect ne oferă o posibilitate de a căpăta noi cunoştinţe, fiind o nouă experienţă pentru mine. Ea ne va permite să ne evaluăm cunoştinţele acumulate pînă în prezent.

1.Personajul narator

Personajul narator din capitolul „Somnul de după-amiază” de Simona Popescu este însuşi scriitoarea romanului. În copilarie fiind obligată să doarmă după-amiază, deşi nu îi era somn, îşi găsea mereu ceva de făcut şi aştepta cu nerăbdare momentul „trezirii” pentru a-şi continua „treburile zilnice”.

Protagonista nu iubea somnul, timpul în care trebuia să doarmă îi era neplăcut şi nu iubea deloc partea aceasta a zilei: „După-amiază – partea moartă a zilei.” Acest exemplu conturează dezinteresul personajului faţă de somn. Iar un alt exemplu în care putem să observam că şi locul unde dormea îi părea bolnăvicios şi nu se simţea bine: „Te acoperea cu o pătură de culoarea nisipului, aspră şi grea” culoarea galbenă a nisipului semnificînd atmosfera maladivă a camerei. Simona de mică era o fetiţă foarte curioasă, dornică de a cunoaşte şi a cerceta ceea ce o înconjoară. Somnul nu valorifica nici cea mai mică parte a intereselor sale. O deosebită atenţie acorda lucrurilor mărunte, pe care alţi copii de vîrsta sa nici nu le observă: „ [ ] mă uitam la nasturele de metel în filigran mărunt care-i prindea bluza la spate, la ţesătura moale, pufoasă a bluzei cenuşii ”. Acest exemplu evidenţiază maturizarea preventivă a fetei. Ea trăieşte lumea ei aparte, avînd propriile viziuni asupra lumii: „Dincolo de geam lumea îşi vede de treabă, inutilă, repetitivă şi caraghioasă.” Acest exemplu fixează o antiteză dintre personajul principal şi oamenii simpli (Vezi [Anexa 1]).

În fine pot spune că Simona era o fetiţă capabilă, dornică de a cunoaşte, de a face lucruri noi. Şi ca orice copil de vîrsta sa visa să treacă de chinuitoarea experienţă a somnului.

2. Imaginea somnului

În capitolul „Somnul de după-amiză” din romanul „Exuvii” de Simona Popescu, imaginea somnului se schimbă odată cu circumstanţele şi atmosfera unde protagonista era nevoită să doarmă. ( Vezi [Anexa 2]).

Universitatea de stat “Alecu Russo” din Bălţi