I. Introducere: Medalionul speciei
1. Definiţie, trăsături
- specie a genului epic, în proză;
- un singur fir fabulativ, constituit pe baza unui conflict unic dar foarte bine consolidat;
- cu numeroase personaje, sumar caracterizate, dintre care se distinge eroul, complex;
- subiectul şi construcţia sunt clar determinate;
- temporalitatea şi spaţialitatea sunt variabile dar bine delimitate;
- naratorul este preponderant extradiegetic;
- finalul este de obicei ferm.
2. Clasificarea speciei:
a) din punctul de vedere al proiecţiei personajului:
nuvelă – de caracter (cu personajul în prim-plan)
– de acţiune
b din punctul de vedere al ideologiei estetice:
nuvelă – clasică
– romantică
– realistă
– naturalistă
c) din punctul de vedere al abordării realitate – ficţiune:
nuvelă – fantastică
– realistă
d) din punct de vedere tematic şi conflictual:
nuvelă – istorică
– socială
– psihologică
3. Nuvelă istorică în secolul al XIX-lea
- apare în literatura paşoptistă;
- explicabilă prin interesul acordat temei în contextul luptei pentru identitate şi unificare naţională;
- cultivată mai întâi de C. Negruzzi (Alexandru Lăpuşneanul), apoi de Gh. Asachi, M. Kogălniceanu, D. Bolintineanu, Al. Odobescu;
II. Cuprins
1. Tema – istoria văzută ca prilej de moralizare – parabolă a destinului uman;
2. Prezenţa licenţelor istorice (argumentarea necesităţii lor)
3. Compoziţia – sub semnul echilibrului dramatic;
– dispoziţia simetrică a motourilor şi interpretarea lor;
4. Intriga – bine consolidată, având la bază un conflict foarte puternic (între
domnitor şi boierimea vânzătoare)
5. Acţiunea redă cea de a doua domnie a lui Alexandru Lăpuşneanul (rezumarea subiectului cu interpretarea scenelor memorabile)
6. Prezentarea personajelor construite pe principiul antitezei:
Spancioc şi Stroici – tipul boierilor oneşti, patrioţi;
Moţoc – tipul trădătorului şi al ipocritului;
Alexandru Lăpuşneanul – sadic, tiran;
domniţa Ruxanda – gingaşă, cu teamă de Dumnezeu;
7. Alexandru Lăpuşneanul – reprezentant al tipologiei tiranului
- Însumează calităţi (hotărât, diplomat, inteligent) dar şi defecte tipice (impulsiv, sadic, ipocrit). Caracter complex, surprins în lumini şi umbre, având şi o dimensiune tragică. Îmbină elemente romantice (antiteza, trăsături de excepţie, evoluţia specifică, spectacolul constând în zicerile memorabile – moto-urile şi gesturile sau prezenţa loviturilor de teatru, finalizarea prin moartea tragică).
- Discutarea unor scene reprezentative: scena dialogului dintre boieri şi Lăpuşneanul din capitolul I, cea a slujbei bisericeşti (arta discursului persuasiv şi jocul scenic), a măcelului şi cea a revoltei colective.
8. Temporalitatea:
- timpul evenimenţial, realizat cronologic, asigură liniaritate acţiunii;
- timpul narativ – introduce nuanţări prin funcţia rezumativă;
9. Spaţialitatea – specifică speciei
- Macrospaţiul – Moldova medievală, arenă a luptei pentru putere, a conflictelor sângeroase – uneltiri, intrigi, trădări;
- Microspaţiul – preferinţa pentru spaţialităţi închise: cronotopul cetăţii – justificare; grija pentru reconstituirea culorii locale
10. Sinteza în plan estetic
- fondul – preponderent romantic;
- elemente clasice: simetria moto-urilor, echilibrul tablourilor, concizia acţiunii, personajele din lumea aristocraţiei, prezenţa unor valori morale (patriotismul), procedeul epitetului general („toată pompa domnească”)
- elemente realiste: verosimilitatea aspectelor prezentate, veridicitatea scenelor, stilul impersonal, obiectiv, omniscienţa narativă, anticipări ale acţiunii.
III. Încheiere
- Valoarea textului.
Alexandru Lăpuşneanul – nuvelă romantică
I. Introducere: Medalionul speciei
1. Definiţie, trăsături
2. Clasificare:
a) nuvelă – de caracter
din punctul de vedere al proiecţiei personajului
– de acţiune
b) nuvelă – istorică
– socială din punct de vedere tematic şi conflictual
– psihologică
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.