Cercetarea noastra nu tinteste devenirea sufletului omenesc si locul lui in totalitatea altor suflete (sau spirite) pamintesti (folosim aceasta sintagma din respect pentru toate scolile filosofice si religioase de pe pamint), ci obirsia acestui suflet [I]. Adica epoca (aprox. 40. 000 - 30. 000 BC) cind el a aparut paradoxal pe Pamint si a insemnat cu pietricele incrustate geometric locul si rostul acestei aparitii paradoxale. Aceste pietricele, apoi si oase incrustate (atragem mereu atentia cititorului asupra faptului ca cel care incrusta in aurignacian si gravettian pe os trebuia sa stie ca osul va rezista mult in timp si ca incrustarea pe os nu este un lucru simplu) (insemnele geometrice despre care discutam atita in aceasta carte nu anuleaza miturile si cercetarea lor, ci dimpotriva, le pune mai bine in lumina) au devenit prima referinta anterioara a lui Homo Sapiens, insemnul de la care omul s-a inceput. Minunea algebrica, geometrica si chiar cosmogonica de la Mitoc demonstreaza ca aceasta referinta a fost realizata de un Homo Sapiens construit deplin pentru devenirea sa. Acele incrustari fascinante demonstreaza ca asa zisa evolutie spirituala a lui Homo Sapiens ramine o ipoteza de lucru si ca menirea omului este alta decit construirea piramidei pe care o visa Hegel. Fiintarea piramidala a omului are devenire doar daca este echilibrata de cea sferica. Si invers. S-ar putea, deci, ca privirea lui J. J. Rousseau spre trecutul primordial sa indice drumul corect spre rostul fiintarii, s-ar putea ca si ipoteza casnica a rom^nului Alecu Russo sa fie un punct de referinta deosebit de important pentru echilibrarea rostului de fiintare al omului (cu care a fost dotat chiar la nasterea sa) cu devenirea sa. Am folosit, astfel, pietricelele antropice, incrustate cu motive geometrice, lasate de stramosii nostri primordiali pe marginea locuirii lor primordiale (altii inaintea lor nu au fost) pentru a gasi si noi mai usor drumul spre casa mitica de la obirsie (obirsie, locul unde se naste ceva), spre izvorul din care ne-am nascut (pomenit, practic, de toate mitologiile lumii), izvor la care trebuie sa revenim tot timpul pentru a ne armoniza Devenirea cu rostul de fiintare. Or, cunoasterea leaganului dedublarii reprezentarilor, leagan pe care Claude Levi-Strauss cerea investigatiei stiintifice sa-l afle, permite sa cunoastem izvorul paleolitic din care ne-am nascut, adica limitele noastre reale, corecte de fiintare, limite care ne pot salva acum de la pericolul des-fiintarii Fiindca fara adaparea la rostul nostru primordial, fiintarea devine problematica, absurda (nu paradoxala) si imposibila.
Aceste origini, aceasta obirsie, acest leagan primordial la care putem ajunge mai lesne cu ajutorul metodelor moderne de cercetare, inclusiv cu cele ale Globalizarii (echilibrate si cu norocul arheologului, dar si cu sansele unei finantari serioase - ultima constatare este reluata de autor chiar de la C. L-Strauss), vor lumina un drum ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
