Unificarea Italiei

Unficarea peninsulei a fost in cele din urma realizata de doua elementeaparent opuse- aranjamente politice calculate si avintul revolutionar.

Dupa mai multe secole de slabiciune Italia s-a bucurat o vreme de identitate politica sub conducerea lui Napoleon Bonaparte. Apoi, dupa caderea lui Napoleon in 1814-15, italienii au fost obligati sa accepte o restaurare completa a vechii ordini. Peninsula a fost impartita intre noua state, cea mai mare parte intrind sub protectia Austriei, care domina in mod direct si cele doua provincii nordice, Lombardia si Venoto, ale caror capitale erau orasele istorice Milano si Venetia.

Suprimarea libertatilor si dominatia straina au facut ca liberalismul si nationalismul sa fie elementele de baza in Italia. Rezistenta a aparut prima data in cadrul societatilor secrete, cum erau carbonarii, implicati in rascoalele din Neapole (1820) si Piemonte (1821). Insa acestea, precum si revoltele ulterioare din 1831, au fost suprimate de fortele austriece.

Esecurile societatilor secrete au generat eforturi de organizare mai displicinata, Un personaj deosebit de important, care lucra din exil, a fost Giuseppe Mazzini (1805-1872), fondatorul miscarii Tinara Italie (1831). Propaganda continua a Tinerei Italii a avut o influenta considerabila, insa rascoalele inspirate de acesta nu a avut mai mult succes decit eforturile carbonarilor.

Austria fiind ocupata cu tulburarile revolutionare din Viena, locuitorii Lombardiei si Venetiei s-au rasculat in martie 1848. Opinia publica din Piemonte, unul dintre cele mai puternice state italiene, l-au facut pe regele Carol albert sa treaca de partea rebelilor. Pentru un timp parea ca Piemonte va declansa o miscare pentru pace si independenta a tuturor italienilor.

Dar in 1848-49, austriecii si-au revenit si au infrint armata regiunii Piemonte; Carol Alberta fost nevoit sa abdice in favoarea fiului sau, Victor Emanuel. Intre timp, papa plecase de la Roma, unde a fost intemeiata Republica Romana, cu Mazzini printre conducatori. Insa si aceasta a fost suprimata de trupele franceze trimise de Ludovic-Napoleon Bonaparte, care incerca sa-si consolideze puterea si dorea sa cucereasca opinia catolica din Franta. In cele din urma, in august 1849, dupa ce au ocupat Lombardia, austriecii au zdrobit Rebublica Venetiana si au pus capat revolutie italiene.

Dupa aceste evenimente, libertatile italienilor au fost suprimate din nou. Doar Piemonte a ramas un stat constitutional cu un parlament reprezentat de grupurile instarite ale comunitatii. Un remarcabil conducator politic, contele Camillo Cavour (1810-1861) a devenit prim-ministru si si-a inceput mandatul de creator principal al unitatii italiene.

Cavour a facut multe pentru transformarea regiunii Piemontene intr-un stat liberal modern. E a recunoscut ca italienii nu erau destul de puternici pentru a-i alunga pe austrieci, de aceea a incercat sa imbunatateasca pozitia internationala a statului Piemonte, trimitind un detasament piemontez sa ...