Tudor Vladimirescu în istoriografia comunistă în perioada 1945-1960

Istoriografia regimului comunist a purtat o îndelungată şi sterilă discuţie despre evenimentele din 1821: care a fost caracterul lor, răscoală, mişcare revoluţionară sau revoluţie? Scolastica unui marxism osificat cerea încadrarea într-o definiţie pe cât de rigidă pe atât de discutabilă. Ironia situaţiei a fost creată de faptul că deşi marxism-leninismul exclude posibilitatea revoluţiilor făcute de ţărănime (doar burghezia şi proletariatul ar avea această „capacitate"!), Marx a numit acţiunile lui Tudor „revoluţie ţărănescă"

Istoriografia comunistă între 1945 și 1960 poate fi împărțită în mai multe perioade, prima încadrată între 1945 și 1948, considerată perioadă premergătoare, apoi o a doua perioadă între 1948 și 1955 sub conducerea lui Roller marcată de dezrădăcinarea valorilor tradițioanale românești și o ultimă perioadă încadrată între 1955 și 1960 a destalinizării

Vom încerca să analizăm subiectul Tudor Vladimirescu încadrându-l în aceste periodizări.

Pentru prima perioadă, cea cuprinsă între 1945 și 1948 vom analiza câteva aspecte din cartea lui Andrei Oțetea „Tudor Vladimirescu și Mișcarea Eteristă în Țările Române 1821-1822”, apărută în 1945.

Încă din primele pagini Oțetea aduce în discuție caracterul de revoluție al mișcării lui Tudor Vladimirescu excluzând factorul național și reducând ideea de revoluție la cea de răscoală „ ideea că răscoala lui Tudor Vladimirescu a fost o revoluție națională care a pus capăt domniilor fanariote și a deschis o nouă epocă ( ) a fost pusă în circulație de generația pașoptistă” pentru a crea „precedente revoluționare, transformând-o în idealul lor revoluționar”

Andrei Oțetea consideră că rolul atribuit lui Tudor Vladimirescu de istoriografia de până atunci este un mit și că scopul mișcării n-a fost nici emanciparea țăranilor nici schimbarea regimului politic, misiunea lui Tudor Vladimirescu fiind aceea de a înlesni trecerea trupelor eteriste în sudul Dunării, iar în caz de izbândă nădăjduia că va deveni domn al Țării Românești

Pentru cea de-a doua perioadă vom lua spre exemplificare revoluția lui Tudor Vladimirescu din manualul de istorie al lui Mihail Roller. În manual revoluția lui Tudor Vladimirescu apare cu titlu „Răscoala Poporului sub conducerea lui Tudor Vladimirescu”.

Conform manualului scopul era unul social pentru că revoluția s-a dezlănțuit inițial împotriva tiranilor boieri Revolția nu trebuia privită c un fenomen izolat ci in cadrul general al frământărilor epocii.Tot acest manual se afirmă că Tudor a depus jurământ de credință față de noul divan boieresc cu scopul ca acesta sa-i mijlocească legăturile cu turcii.

Pentru cea de-a treia perioadă încadrată între 1955 și 1960 am ales articolele lui Andrei Oțetea și Solomon Știrbu din Studii. Revistă de istorie numerele 2 și 3 din anul 1957.

Oțetea critică modul în care S. Știrbu și-a argumentat ipotezele, interpretând greșit documentele sau chiar, după cum s-a demonstrat mai târziu, falsificând unele documente.

Încă din primul capitol al cărții intitulat Situația internațională în perioada războaielor napoleoniene și a dominației Sfintei Alianțe în Europa, Solomon Știrbu susține ipoteza conform căreia miscarea eteristă, a fost pregăită, în Rusia, cu știrea împaratului Alexandru I și cu sprijinul unora din miniștrii săi. În aceste condiții Andrei Oțetea se intreabă în legătură cu afirmația lui Știrbu „Cum se face atunci că țarul a dezavuat așa de prompt și de categoric atât mișcarea, lui Tudor Vladimirescu, cât și pe aceea a, lui Ipsilanti?

Întrebare capitală, la care, în loc de a căuta, să răspundă, prin analiza politicii Rusiei, Angliei și Austriei fată, de Imperial Otoman S. Știrbu ne vorbește de miopia țarului Alexandru I în domeniul politicii externe

În numărul 3 al revistei Studii din 1947, în răspunsul său criticilor lui Oțetea, S.Știrbu își justifică afirmația făcând referire la istoricul sovietic A. F. Miller, de la care a preluat ideea, precum și la „clasicii marxism-leninismului” considerând ca factor subiectiv faptul că țarul a acționat uneori în favoarea imperiului otoman chiar în detrimentul intereselor de stat ale Rusiei

În al doilea capitol al lucrării, care prezintă Cauzele economice ale apariției mișcării revoluționare burgheze în Țara Românească, S.Știrbu încearcă să explice antecedentele economico-sociale ale răscoalei lui Tudor Vladimirescu, care se leagă de destrămarea orânduririi feudale, consecință a reformelor lui Constantin Mavrocordat, a creșterii economiei pastorale, și a cotropirii pământurilor moșnenești de către boieri. Oțetea critică modul de prezentare și interpretare de către autor a cauzelor răscoalei. Spre exemplu la afirmația lui S. Știrbu referitoare la procesul de expropriere a țăranilor, de alungare a lor de pe ogoare, care are ca rezultat extinderea, pășunilor în dauna, părnântului arabil și intensificarea creșterii vitelor" , A. Oțetea, afirmă că acest proces nu există decât în imaginația autorului, care, în loc să analizeze documentele aplică mecanic observațiile lui Marx asupra sistemului enclosures din Anglia secolelor XV- XVI

1.Constantiniu Florin, O istorie a poporului român, Editura Universul Enciclopedic, București, 1997

2.Moisa Gabriel, Istoriografie și politică în anii regimului comunist din România, Note de curs, Ed. Universității din Oradea, 2013

3.Oțetea Andrei, Tudor Vladimirescu și Mișcarea Eteristă în Țările Române 1821-1822, 1945

4.Roller Mihail, Istoria României, manual unic pentru scoala secundară, Editura de Stat, 1947

Studii. Revista de Istorie nr. 2 și nr.3 din 1957