Tratatul de la Maastricht

Adoptarea Tratatului de la Maastricht este rezultatul evolutiei ideilor de unitate europeana pe doua planuri: a) realizarea Uniunii Economice si Monetare; b) realizarea Uniunii Politice.

Uniunea economica si monetara, considerata a fi scopul crearii Uniunii Europene, a fost avuta permanent in vedere de catre majoritatea statelor comunitare. Primii pasi concreti in aceasta directie au fost facuti cu ocazia summit-ului de la Haga din decembrie 1969, cand sefii de state si guverne ai statelor membre ale Comunitatilor Europene, au decis sa creeze o uniune economica si monetara europeana. Consiliul European tinut la Hanovra (27-28 iunie 1988) a hotarat infiintarea unui comitet pentru studierea realizarii uniunii economice si monetare, presedintia acestuia fiind incredintata lui Jacques Delors. Cu ocazia Consiliului European de la Dublin (aprilie 1990) s-a examinat propunerea Belgiei, Frantei si Germaniei de realizare a uniunii politice.

Intre 27-28 decembrie, 1990, s-a desfasurat la Roma sedinta Consiliului European care a stabilit liniile directoare ale celor doua tratate cu privire la aceste doua uniuni. Tratatul a fost ratificat pe calea ordinara de catre parlamente in cinci state: Belgia, Grecia, Italia, Luxembrug si Olanda, inregistrandu-se o majoritate larga in favoarea acestuia. In Spania si Portugalia a fost necesara, in prealabil, modificarea pe cale parlamentara a Constitutiei. Franta a organizat un referendum (20 septembrie 1992) in care s-a inregistrat un procent de 51, 05% in favoarea tratatului. In Danemarca, cel de al doilea referendum (18 mai 1993) a aprobat Tratatul cu un procent de 56, 8%. In Marea Britanie, tara care a ridicat o serie de

probleme inca din timpul negocierii tratatului si careia partenerii i-au facut numeroase concesii, ratificarea tratatului a intampinat numeroase opozitii. In final, s-a reusit ratificarea tratatului de catre regina si depunerea instrumentelor de ratificare la 2 august 1993. In cazul Germaniei, s-a realizat acordul pentru revizuirea constitutionala si s-a votat ratificarea tratatului, dar legea respectiva a trebuit sa fie supusa Tribunalului Constitutional, care la 12 octombrie 1993 a statuat asupra compatibilitatii Tratatului de la Maastricht cu Constitutia.

Tratatul de la Maastricht este alcatuit din sapte titluri, dupa cum urmeaza: Dispozitiile comune (titlul 1), Modificarea celor trei tratate prin care a fost instituita fiecare comunitate (titlurile II-IV), Reglementarea politicii externe si de securitate comuna (titlul V), Reglementarea cooperarii in domeniile justitiei si afacerilor interne (titlul VI) si Dispozitii finale (titlul VII).

Prin Tratatul de la Maastricht se creeaza o Uniune Europeana fondata pe Comunitatile Europene si completata prin formele de cooperare si politicile prevazute de tratat. Astfel, in conceptia tratatului Uniunea Europeana este o constructie care se sprijina pe trei piloni: Comunitatea Europeana, Politica

Externa si de Securitate Comuna (PESC) si cooperarea in domeniul Justitiei si Afacerilor Interne (JAI).

Uniunea Europeana are, conform art. 3 din Tratatul de la Maastricht, urmatoarele obiective principale: promovarea progresului economic si social echilibrat si durabil, in special prin crearea unui spatiu lipsit de frontiere nationale, prin intarirea coeziunii economice si sociale si prin instituirea unei uniuni economice si monetare bazata pe o moneda unica; afirmarea identitatii acesteia pe plan international, in special promovarea unei politici externe si de securitate comuna, inclusiv prin definirea unei politici de aparare comuna; intarirea protectiei drepturilor si intereselor cetatenilor statelor membre prin instituirea unei cetatenii unionale; dezvoltarea unei cooperari stranse in domeniul justitiei si afacerilor interne; mentinerea integrala a realizarilor comunitare si dezvoltarea acestora.

Tratatul privind Uniunea Europeana (numit si Tratatul de la Maastricht) a fost semnat de Consiliul European la 7 februarie 1992 in localitatea olandeza Maastricht, reprezentand pana atunci cea mai profunda schimbare a tratatelor de la infiintarea Comunitatii Europene. Acest tratat a pus bazele Uniunii Europene. Dupa negocierile din decembrie 1991 de la Maastricht tratatul a fost semnat deja la 7 februarie 1992. Din cauza unor probleme aparute in procesul de ratificare (in Danemarca a fost nevoie de un al II-lea referendum, in Germania s-a inaintat o exceptie de neconstitutionalitate impotriva acordului parlamentar dat tratatului) Tratatul UE a intrat in vigoare de-abia la 1 noiembrie 1993. Tratatul UE este considerat ca o "noua treapta pe calea infaptuirii unei uniuni tot mai stranse a popoarelor Europei".

Actul Unic European a condus, in mod inevitabil, la Tratatul Uniunii Europene. Angajamentul de a realiza o adevarata Piata Interna si Unica a atras si pe acela de a crea o Moneda Unica. La randul ei, aceasta a determinat necesitatea atribuirii unor noi competente, aparent economice, insa in realitate de mare importanta politica. Insa aceste noi competente necesitau crearea unor noi institutii prin care sa fie administrate.

Tratatul de la Maastricht trebuie situat in contextul istoric al procesului de integrare lansat in anii '50. Daca de la Tratatul de la Roma si pana la Actul Unic European - prima reforma de ansamblu a acestuia - au trebuit sa treaca aproape 30 de ani, in schimb de la intrarea in vigoare a Actului Unic, in 1987, si pana la deschiderea Conferintelor interguvernamentale care au condus la semnarea, in februarie 1992, a Tratatului de la Maastricht, au trecut mai putin de patru ani.Astfel, la trei ani si jumatate de la intrarea in vigoare a Actului Unic European, procesul evolutiv al constructiei comunitare a fost relansat, prin adoptarea unor texte care, dupa ce au luat o forma juridica si au fuzionat cu dispozitiile privind Uniunea Politica si Uniunea Economica si