Știința și arta în grecia antică

Pe langa institutii, politica, democratie, educatie si spirit civic, Grecia antica a lasat mostenire Romei si mai apoi Europei moderne o stiinta cutezatoare si o cultura stralucitoare. Ambele aveau ca element central cunoasterea si slavirea omului.

Gandirea stiintifica a grecilor s-a cristalizat in secolele VII-VI i. Hr detasandu-se treptat de cea religioasa. Spiritul lor critic, preocuparea pentru intelegerea omului, naturii si Universului i-au determinat sa incerce depasirea explicatiilor traditionale oferite de religie. Daca explicatia clasica de aparitie si existentei lumii se bazase pe miturile homerice, pe actiunea zeilor in fruntea carora trona familia patriarhala a lui Zeus, o parte din greci, bantuiti de teama si neliniste, s-au orientat atunci si spre misterele de origine orientala sau spre zeitati precum Orfeu, Cybele, Sabazios, Dionisios. Altii insa nu au incetat sa caute raspunsuri rationale straduindu-se sa ajunga, prin abstractizarea gandirii la principiile ce reglementau viata si moartea, existenta Universului, destinul oamenilor. Pentru ei stiinta unita pe atunci cu filozofia trebuia sa implineasca religia oficiala. Pana la Socrate gandirea stiintifica a grecilor nu si-a delimitat domeniul fata de cel al gandirii filozofice. Cei care se ocupau de stiiinta erau in primul rand filozofii. Pentru ei filozofia era stiinta stiintelor. Inceputurile folozofiei odata cu scoala ioniana au coincis cu inceputurile stiintei. Heraclit din Efes este autorul unei opere Despre natura. In gandirea lui el afirma ca exista un element primordial=focul dar car este in continua miscare Lumea a existat dintotdeauna, ea este si va fi un foc mereu viu. Focul este simbolul miscarii continuii - Caci in Univers totul se naste si moare, totul se descompune si se recompune. Democrit din Abdera a conceput conceptia atomista. El afirma ca tot ceea ce exista este compus din particule, din materie in miscre, indivizibile si invizibile, identice sub raportul cantitatii.

Acestia sunt atomii in vesnica miscare. Spre sfarsitul secolului al-V-lea i. Hr domeniul stiintei incepe sa se separe de cel al filozofiei. Situatia este mai evidenta in domeniul stiintelor exacte. Pitagora fundamenta o adevarata filozofie a naturii si o matematiza sistematic. Totul este numar considera acest matematician, fizician, filozof si zeu omul in jurul caruia s-a format o miscare (eterie) politico-militara cu numeroase caracteristici de secta ascetista si purificatoare (in S italiei si Sicilia). El si urmasii lui au fundamentat si matematica greaca. In epoca clasica scolile matematice au devenit mai numeroase; cea mai activa era la Atena, unde disciplina era votata si dezvoltata in cadrul Academiei Platoniene. Caracteristica generala a matematicii grecesti este depasirea evidentei sensibile sau experimentale si existenta democratiei rationale. Incepand cam de la mijlocul secolului al-V-lea i. Hr si continuanad pana la ...