Sfatul Monarhului

In statul medieval, principalele institutii erau monarhia, sfatul monarhului, adunarile reprezentative, justitia, armata si biserica. Acestea au carcterizat statele natiuni care se constituie incepand cu secolul al XIlea. Atributele de suveranitate ale monarhului, in principiu, erau indivizibile, insa erau divizibile in exercitarea lor, deoarece monarhii incredintau, temporar si revocabil, o parte din prerogativele lor unor institutii formate din reprezentantii clasei dominante. Institutiile respective isi au originea in Imperiul Bizantin, dar si in regatul Carolingian, in acea Curte a regelui (Curia regis), formata din marii nobili care indeplineau diferite functii. Aceasta institutie, in forma incipienta in timpul carolingienilor, se dezvolta si se diferentiaza in raport cu evolutia societatii. Institutia, care se numeste, in faza sa evoluata Sfatul monarhului (Sfatul domnesc, Consiliul regal), pe langa trasaturile comune in diferite tari, mai cunoaste si particularitati in raport cu specificul societatilor respective. Competenta acestui Sfat al monarhului era universala: legislatie, justitie, administratie, finante, politica externa etc. Membrii sfatului erau numiti de suveran dintre oamenii sai credinciosi, din marile familii nobiliare, inalti demnitari si specialisti in legislatie, finante, administratie, apartinand, de regula, orasenimii si burgheziei, indeplinind diferite functii la Curtea monarhului. In primele secole ale evului mediu numarul membrilor era mai redus, inmultindu-se pe masura dezvoltarii si a complexitatii societatii. Atributiile sfatului erau numeroase si variate: a asista pe monarh la scaunul de judecata, impreuna analizand procesele, insa hotararea apartinea monarhului; a dezbate problemele financiare, veniturile si cheltuielile tarii; a hotara obligatiile taranimii fata de stapanii nobili si fata de monarh; a participa la dezbaterea problemelor politice, interne si externe etc. Sfatul monarhului a avut un rol mai important sau mai modest in raport cu autoritatea puterii centrale (a monarhului). Cand monarhia era mai puternica, mai autoritara, in timpul monarhiei centralizate si absolutiste, Consiliul era dominat de monarhie si, ca urmare, avea un rol mai modest, iar cand monarhia era mai slaba, in timpul faramitarii medievale si a regimului nobiliar, importanta Consiliului era mai mare. Functiile din aparatul de stat central si local erau, in marea lor majoritate, permanente, purtand numele de oficii, alaturi de care existau si functii sau misiuni cu caracter temporar. Numarul oficiilor a crescut necontenit atat ca urmare a amplificarii structurii si activitatii aparatului de stat, cat, mai ales, datorita sistemului vanzarii lor catre stat, practicat ca un mijloc de obtinere a unor venituri suplimentare. Transmisiunea ereditara a functiilor cumparate a fost legiferata, in anul 1604, prin stabilirea unei taxe anuale, numita la Paulette, dupa numele financiarului Paulet care a propus-o, echivaland cu 1/60 din ...