Secolul Asiei Virgil Ciocâltan

Dupa ce, cu un secol inainte, partea rasariteana si cea centrala a continentului nostru cunoscusera valul de invazii mongole, in veacul al XIV-lea Europa si-a intors fata catre Asia.

Desi agentii cei mai cunoscuti ai apropierii celor doua continente, anume calugarii franciscani Ioan de Plano Carpine si Guillaume de Rubrouck, la care se adauga negustorul venetian Marco Polo, au vizitat Mongolia, respectiv China in veacul precedent, perioada de varf a marilor voiajuri chiar daca nu a mai dat nume atat de sonore a fost cu siguranta in primii patruzeci de ani dupa 1300. Patrunderea a fost unilaterala. Doar Europa si-a trimis reprezentantii in Asia, niciodata invers. Nu incape indoiala insa ca emisarii continentului nostru n-ar fi putut strabate distantele nesfarsite spre Soare-Rasare, daca peste ele nu ar fi domnit pacea mongola, indispensabila securitatii calatorilor straini. Ea a fost asigurata de urmasii lui Cinghiz-han pe un spatiu imens, intins de la Oceanul Pacific la Marea Neagra si la Mediterana.

Permeabilizarea Asiei pentru europeni, gratie pacii mongole, a fost rezultatul cuceririlor savarsite de cinghizhanizi in veacul precedent. Expansiunea lor pornita din Extremul Orient spre apus s-a intalnit pe coastele Mediteranei Orientale si in bazinul Marii Negre cu o miscare in sens contrar, venita din Occident.

Desfasurata la inceput din imbold preponderent, daca nu exclusiv, spiritual, sub semnul crucii, miscarea s-a imbogatit in primii ani ai veacului XIII cu obiective materialiste de netagaduit. Devierea cruciadei din 1204 de la telul ei primordial eliberarea Sfantului Mormant spre Constantinopol, unde francii au intemeiat un imperiu, dupa alungarea imparatului bizantin, s-a savarsit la instigatia Venetiei. Cetatea lagunelor si-a promovat astfel interesele negustoresti in Mediterana Orientala si in Marea Neagra.

Desi a incercat sa traga si ea foloase din campanii desfasurate sub stindardul crucii, Genova, cealalta mare republica comerciala italiana, si-a castigat mai cu seama prin forte proprii locul fruntas in negotul levantin.

Intre cele doua lumi in expansiune s-a interpus un zagaz alcatuit din doua segmente: musulman in Orientul Mijlociu si Apropiat, adica in perimetrul Semilunii Roditoare, si bizantin, care despartea Marea Mediterana de bazinul pontic.

Prin privilegiile comerciale, pe care imparatii bizantini au fost siliti sa le acorde negustorilor italieni, s-a creat o bresa, care nu a mai putut fi inchisa pana la caderea Constantinopolului, in 1453. Prin trecerea in acest chip a Stramtorilor, negustorii oc-cidentali au patruns intr-una dintre cele mai insemnate an-ticamere ale comertului euro-asiatic, care avea sa indeplineasca dupa 1261 un rol capital tocmai in desfasurarea marelui negot intercon-tinental. Capetele de pod realizate de cruciati pe coasta Mediteranei Orientale si in hinterlandul ei, intre care regatul de Ierusalim constituie cea mai insemnata infaptuire, au format doar intranduri in barajul ...