Scurt Istoric Al Bunelor Maniere

O data cu inceputul existentei sale sociale, umanitatea a impus norme de comportament in toate domeniile esentiale ale vietii: hrana si imbracamintea, relatiile dintre inferiori si superiori, corespondenta sau primirea oaspetilor. Comportamentul prescris in aceste ocazii a fost codificat in reguli precise, iar a nu le respecta inseamna a te exclude din categoria ta sociala. In toate timpurile, politetea a fost indispensabila traiului in comun, chiar daca obiceiurile difera de la un stat la altul.

In Germania nu se mai saruta mana femeilor, dar s-a extins deprinderea de a fi punctual, obicei devenit aproape obsesie. Tot in aceasta tara, invitatii contribuie spontan la strangerea mesei, la spalarea vaselor, cu simplitate si eficienta, fara ca stapana sa se simta jenata.

In Cehoslovacia, unde curatenia din apartamente este impresionanta, gazda are pregatita pentru musafiri o adevarata colectie de papuci comozi si nimeni nu se simte jenat ca trebuie sa se descalte.

In Canada, ca si in alte parti ale lumii, exista obiceiul de a oferi flori in numar par. La noi, un buchet trebuie sa aiba un numar de flori fara sot si acest obicei autohton poate duce uneori la situatii comice. Atfel, gazda, usor jenata, ii atrage atentia musafirului venit din Romania, care i-a oferit cinci trandafiri ca a pierdut, probabil, o floare pe drum.

In Elvetia, seara, pe malul unui rau, o fetita era nelinistita de faptul ca nu gasea un cutie de gunoi in care sa arunce ambalajul de la ciocolata, pentru ca nu avea obiceiul sa arunce pe jos.

Oamenii au obiceiuri bune si rele. Foarte multe obiceiuri proaste aparute la noi se datoreaza lipsei de respect si bun simt, de exemplu: a-ti face loc cu coatele nu este un lucru frumos sau a te impinge cand urci intr-un autobuz supraaglomerat pe care l-ai asteptat o ora. Daca duci flori de plastic cuiva, ca sa tina mai mult, la noi vei fi catalogat drept prost crescut. Nu la fel este si in Japonia, unde florile artificiale impodobesc cele mai distinse case.

Obiceiurile se schimba la un om si chiar la un popor, ca si hainele. Se pastreaza cele frumoase si se inlocuiesc cele urate. Ceea ce este mai greu este sa dezobisnuiesti pe cineva de un obicei prost. Cum sa convingi un om ca are prostul obicei de a promite si ca nu se tine de cuvant.

Mintea romanului a inventat chiar si un proverb original: A promite e nobil, dar a te tine de cuvant e o prostie! La tot pasul se intalnesc atfel de situatii: Am promis si ce daca? Raymond Poincare avea dreptate cand a spus la un proces in care a pledat: nous sommes ici aux portes de lOrient, ou tout est pris a la legere, adica trebuie sa luam lucrurile in serios si nu la alegere. Ar fi mai bine sa nu promitem daca nu avem certitudinea ca ne vom putea tine de cuvant.

Exista si un proverb care traduce inteleptele cuvinte nemtesti: ein Mann, ein Wort? care este asemanator cu expresia cuvantul e cuvant si nu a disparut cu desavarsire din obiceiurile unui om manierat. Ar fi bine sa ...