Roma prăbușire în vest

Luptele pentru putere si declinul economic au slabit Imperiul Roman in ultima perioada. Popoarele barbare au strapuns frontierele Romei, insa partea de est si cea de vest au avut destine cu totul diferite.

Dupa asasinarea lui Commodus, ultimul din dinastia Antoninilor, in 192 e. n., a urmat un an de razboaie civile salbatice inainte ca Septimius Severus sa ajunga pe tronul imperial. Desi Septimius a avut o domnie lunga si infloritoare (192-211), devenise evident faptul ca imperiul apartinea oricarei persoane care putea sa comande sau sa cumpere loialitatea trupelor militare - pe care nu se putea insa baza prea mult timp. Fiul lui Septimius, Caracalla (211-217), a fost ucis de proprii lui ofiteri, multi dintre succesorii sai avand aceeasi soarta. Armatele din provinciile defavorizate erau repede convinse sa-l proclame pe generalul lor imparat si, in cea mai mare parte a secolului 3 e. n., imperiul a fost macinat de razboaie civile. Puterea a devenit un pret important, putini imparati reusind sa ramana in viata o perioada de 5 ani dupa urcarea lor pe tron. Slabita de tensiunile interne, Roma a trebuit sa infrunte noi provocari ale dusmanilor din afara. In est, Imperiul Persan revigorat s-a dovedit un adversar de temut, in timp ce in Europa popoarele germanice au inceput sa faca din ce in ce mai multe presiuni asupra frontierelor, reusind uneori sa le strapunga si provocand mari dezastre.

Turburarile din secolul 2 au devastat regiuni intinse ale imperiului. Taxele ridicate au slabit economia si au demoralizat populatia, in timp ce devalorizarile succesive ale monedei (prin adaugarea unor cantitati din ce in ce mai mici de aur si argint in monezi) au distrus increderea in aceasta, facand trocul preferabil decat acceptarea banilor. In consecinta, oamenii s-au retras spre comunitati rurale independente, conduse in curand dupa un model semi-feudal. Spre sfarsitul secolului 3, o serie de conducatori abili au readus controlul asupra imperiului, dar nu au reusit sa rezolve problemele fundamentale ale acestuia. Diocletian (284 - 305) a luat masuri active, prin care a mentinut statul unit, dar l-a facut mai despotic si mai rigid: de exemplu, fiecare barbat era silit sa se pregateasca pentru aceeasi meserie pe care o avea tatal sau. Diocletian a incercat sa exercite mai usor controlul asupra imperiului, divizandu-l in zone estice si vestice, conduse fiecare de un imparat senior si unul junior (un Augustus si un Cezar). Imperiul a ramas unit, fiind adeseori condus de un singur imparat, insa diviziunea est-vest tindea intotdeauna sa reapara. Aceasta reflecta marile diferente dintre cele doua regiuni si in special faptul ca orasele din Est se mentineau relativ prospere.

Sistemul cu patru imparati al lui Diocletian, a fost desfiintat dupa retragerea acestuia, in 305, iar dupa o noua serie de razboaie civile, in 324, Constantin cel Mare s-a ridicat ca stapan al intregului imperiu. Acesta era un eveniment foarte important, deoarece ...