Roma, originea cetății, ce spun legendele

In aceeasi perioada in care, in Grecia, mesenienii isi aparau tara amenintata de dorienii din Laconia (Sparta) si, din haosul creat de migratia popoarelor si de razboaie, incepuse sa se degajeze state, a fost, infiintata, in Italia de mijloc, o cetate careia providenta ii destinase un mare viitor si un rol insemnat in istoria popoarelor.

Despre originea acestei cetati ne-au ramas diferite legende care infrumuseteaza istoria acelor timpuri stravechi.

Ele vorbesc despre un om nobil, Enea, scapat cu viata, impreuna cu familia sa si cu un mic numar de troieni, din prapadul abatut asupra cetatii Troia, din Asia Mica, in urma razboiului cu grecii. Enea, insotit de micul numar de credinciosi, a ajuns, dupa multe peripetii pe apa si pe uscat, in campia intinsa numita Latium, aflata la miazazi de raul Tibru, intre mare si Muntii Apenini. Dupa nenumarate lupte, Enea a intemeiat aici cetatea Lavinium, iar fiul sau, Ascanius sau Iulius, o a doua cetate, Alba-Longa, la poalele Muntilor Albani, in care a domnit. Dupa moartea lui Ascanius in luptele duse de popoarele bastinase, a urmat un sir intreg de regi care au domnit in cetatea cladita de el.

Dupa moartea unuia din acesti regi, fiul sau cel mai mic, Amulius l-a alungta de pe tron pe fratele sau mai mare, Numitor, iar pe fiica acestuia, Rea-Silvia, a facut-o preoteasa a zeitei Vesta, obligand-o, astfel, sa nu se mai casatoreasca. Prin aceasta, nici un urmas al regelui alungat nu se mai putea naste pentru a razbuna nelegiuirea. Dar preoteasa Rea-Silvia a fost siluita de zeul Marte si a nascut doi gemeni: pe Romulus si pe Remus. Afland vestea, Amulius a poruncit ca cei doi copii sa fie aruncati in raul Tibru. Cosul in care se gaseau cei doi copii a fost scos la mal de valuri si adapostit sub un smochin care a ramas acolo multa vreme ca marturie a minunii intamplate. Aici a aparut lupoaica, animalul lui Marte, care i-a alaptat pe copii in pestera Lupecal. Un pastor al regelui, Faustulus, i-a descoperit si i-a adus sotiei sale Acca Laurentia, care le-a devenit doica si i-a crescut. Cand baietii s-au facut mari, au devenit conducatori ai pastorilor care atacau si pradau prin imprejurimi. Remus a fost prins pe cand prada turmele regelui Amulius si a fost dus la palat. Faustulus l-a trimis pe Romulus in ajutorul fratelui sau, dezvaluindu-I si secretul copilariei sale. Romulus a atacat cetatea si l-a eliberat pe Remus, dupa care l-a ucis pe Amulius si l-a pus din nou pe tron pe Numitor, bunicul sau. Cei doi frati au hotarat ca, impreuna cu ceilalti pastori, sa intemeieze o noua cetate in tinutul in care crescusera, acolo unde Tibrul, iesit din munti, se indrepta spre mare.

Cei doi frati s-au certat, insa, fiecare dorind ca numele lui sa fie dat cetatii. Ne s-au inteles nici asupra locului pe cate trebuia cladita cetatea: pe dealul Palatin sau pe cel Aventin. Au fost intrebati zeii care le-au raspuns prin zborul unor vulturi: doisprezece vulturi au zburat in zorii zilei urmatoare deasupra capului lui Romulus si numai sase peste capul lui ...