Revoluția franceză

Revolutia franceza a avut multiple cause, de ordin politic, social, economic-financiar, intelectual. In plan politic, Franta era monarhie absolutisa, unde vointa regelui Ludovic al XVI-lea (1774-1793) era lege. Societatea continua sa fie impartita in stari, dupa modelul feudal: starea I-a (nobilimea), starea a II-a (inaltul cler), starea a III-a (burghezia, taranimea, clerul de jos s. a. ). Desi starea a III-a forma majoritatea populatiei, ponderea in parlament o aveau primele doua stari. Adunarea Starilor Generale (Parlamentul) nu se mai intrunea de aproape 200 de ani (din 1614). In vreme ce nobilimea si inaltul cler sustineau regimul existent, starea a III-a dorea profunde schimbari politice.

In plan social exista o evidenta nemultumire determinata de faptul ca nobilimea era scutita de plata impozitelor. Sub aspect economico-financiar, statul francez resimtea risipa de fonduri determinata de cheltuielile Curtii regale si de razboaiele costisitoare. In plan intelectual circulau idei noi, promovate de filosofii epocii luminilor, care criticau absolutismul monarchic si sustineau un regim al libertatii si egalitatii.

In fata nemultumirii generale, aflat in criza financiara si de autoritate, regele Ludovic al XVI-lea s-a vazut nevoit sa convoace Adunarea Starilor Generale. Intrunite la 5 mai 1789, acestea au cunoscut dezbateri contradictorii: in timp ce regele dorea votarea unor noi impozite, starea a III-a solicita reforme politice.

Nemultumiti de evolutia dezbaterilor si considerand ca reprezentau majoritatea natiunii, deputatii starii a III-a s-au constituit intr-o Adunare Nationala devemita Constituanta. Astfel, Franta pornea pe cale revolutiei parlamentare. Incercarea regelui de a desfiinta prin forta Adunare Nationala Constituanta a provocat reactia parizienilor. Acestia s-au inarmat, au format Garda Nationala si la 14 iunie 1789 au atacat si au cucerit inchisoarea Bastilia, simbolul absolutismului monarchic. Revolutia s-a extins in toata tara. Adunare Nationala Constituanta a adoptat masuri importante: la 4 august 1789 a desfiintat privilegiile feudale, iar pe 26 august 1789 a adoptat Declaratia drepturilor omului si cetatianului. Declaratia proclama suveranitate poporului, egalitate in fata legii, libertate de opinie, apararea proprietatii, anuntand astfel ruperea Frantei de regimul monarchic absolutist. Inspirandu-se din Declaratia drepturilor omului si cetatianului, Adunare Nationala Constituanta a adoptat Constitutia din 1791, prin care Franta devenea o monarhie constitutionala, avand la baza separarea puterilor in stat. Votul ramanea cenzitar. In baza Constitutiei a fost aleasa Adunarea Legislativa. Aceste transformari se produceau pe fondul unui puternic conflict intern si extern. Astfel, pe plan intern, nobilimea se opunea innoirilor si spera in ajutorul puterilor vecine. Chiar regele, care jurase sa respecte constitutia, a incercat sa fuga din Paris, ceea ce a determinat suspendarea sa temporara din functie. Peplan extern ...