Cind m-am angajat sa scriu un amplu studiu erudit despre opera lui Hans Peter Duerr, am inceput prin a-l citi pe Feyerabend cu ochii cuiva care tocmai terminase lucrul la o carte despre irationalitate (eros si magie) 1 in timpul Renasterii. Iata de ce ma simt indreptatit sa amin analiza lui Duerr si sa ma lansez intr-un fel de comentariu marginal asupra citorva chestiuni privitoare la Renastere si Reforma in lucrarile lui Feyerabend.
Mai intii, si pentru ca intentionez sa supun tezele lui Feyerabend privind trecerea de la Renastere la Reforma unei critici ample, trebuie sa marturisesc ca i-am citit cartile cu multa placere. Nu incape indoiala, am fost socat, poate nu mai putin decit H. P. Duerr insusi2, auzind despre ciudatul entuziasm al lui Feyerabend fata de capacitatea statului de a interveni in mersul stiintei3. Iar faptul ca Feyerabend a ales situatia medicinei in China de astazi spre a sugera ca puterea ar fi capabila sa faca uneori citiva pasi impotriva imperia lismului perspectivei occidentale asupra stiintei m-ar lasa indiferent daca n-as sti, din alta sursa4 care cu siguranta nu i-a scapat lui Feyerabend, ca tolerarea medicinei traditionale pare sa fie singura trasatura permisiva a puterii in China, cel putin in epoca Mao.
Cu toate acestea, Feyerabend foloseste aici un al doilei exemplu spre a demonstra ca politica ar putea interfera ii mod fericit cu stiinta, un exemplu care ma intereseaza muli mai mult, fiindca are legatura cu aparitia stiintei occidentali moderne in Anglia secolului al XVII-lea. Pornind de la excelenta lucrare a lui Robert K. Merton5, Feyerabend sustine ca puritanismul ttebuie laudat pentru ca a fortat trecerea de la perspectiva renascentista asupra stiintei la viziunea moderna asupra acesteia.
Pentru un cititor care nu e familiarizat cu cartea lui R. K. Merton, ar fi poate util sa prezint aici esenta argu mentelor autorului. Merton, un discipol al lui George Sarton care era impresionat de Etica protestanta si spiritul capita lismului a lui Max Weber, a studiat atent societatea Angliei secolului al XVII-lea si a ajuns la urmatoarea concluzie: ca in acea perioada a existat o puternica deplasare a intereselor vocationale spre profesiunile stiintifice; ca aceasta depla sare semnificativa a fost produsa de aspectele practice ale ideologiei puritane; ca un alt factor decisiv in determinarea alegerii unor profesiuni tehnice si stiintifice a fost razboiul.
Max Weber afirma ca analiza sociologica ar trebui sa fie independenta de orice judecati de valoare. Biografii sai au aratat ca, in realitate, resentimentul fata de puritanism si educatia puritana nu-i era strain nici lui Max Weber6. Dimpotriva, Merton e mai degraba inclinat sa vada in puri tanism factorul decisiv care conduce la aparitia stiintei moderne.
Asta inseamna ca Merton trebuie calificat, fara nici un dubiu, drept partizan al progresului stiintific. Cu toate acestea, el nu este si un partizan al ideii de progres rational (nu apartine - si nici ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
