Reformele lui Constantin Vodă Mavrocordat - desființarea Rumâniei - Țara Românească

Constantin Mavrocordat , figura reprezentativa in analele domniilor fanariote prin erudutia si legaturile sale externe, a dobandit prerogativele de domn din anul 1730, odata cu moartea tatalui sau, ocupand de 6 ori tronul Tarii Romanesti si de 4 ori pe cel al Moldovei, in perioada 1730 - 1769 .

In prima jumatate a secolului al XVIII lea, obligatiile rumanilor (Tara Romaneasca) si a vecinilor (Moldova) fata de stapanii de mosii au capatat tot mai mult continutul unei adevarate robii. Absenta unor reglementari precise privind claca si ramanerea ei la dispozitia boierilor, vinderea individuala a rumanilor si a vecinilor, in afara mosiei, duc la accentuarea conflictelor sociale pana la radicalizarea lor.

Degenerarea situatiei catre conditia robiei s-a remarcat incepand din a doua jumatate a sec. XVII, determinata pe de o parte de abuzurile stapanilor, iar pe de alta de imposibilitatea taranilor de a opune rezistenta stapanilor de pamant. Treptat, dreptul lor de proprietate asupra pamantului a fost convertit doar in drept de folosinta, la care se aduga proprietatea asupra uneltelor de munca , inventarul gospodariei si vitele . Fuga in masa a taranilor si revoltele /rascoale semnalate pe diverse proprietati au impus necesitatea reglementarii raporturilor dintre tarani si stapani de mosii .

Desfiintarea rumaniei si a veciniei a fost acceptata de domnii celor doua Tari Romane in primul rand pentru a pune capat fugii in masa a taranilor pe alte mosii,( in paduri, la munte, peste granite) dat fiind ca aceasta avea repercursiuni asupra visteriei prin scaderea evidenta a numarului contribuabilor datorita dublei dependente pe care acestia o aveau atat fata de stapanul feudal, cat si fata de domnie( cu podvezi, cai de olac, conace, lucrul domnesc, etc.).

Domnia insa, era direct interesata in actiunea de sporire a numarului contribuabililor, dar era constransa si de ordinal Portii, care, alarmata de proportiile luate de fuga taranilor, a trimis firman domnului C. Mavrocordat poruncindu-i sa treaca la pedepse mai aspre fata de cei care se vor opune masurilor prevazute, atat fata de taranii care fugeau neplatindu-si darile, cat si fata de boierii care s-ar fi opus reformelor menite sa-i aduca inapoi pe fugari. Pretentiile mereu crecande ale Portii au dus la cresterea fiscalitatii, influentand raporturile sociale si impunand schimbari in structura relatiilor agrare din cele doua Tari Romane. Reforma lui Mavrocordat a fost consecinta directa a acestei conjuncturi.