Rânduri către generația noastră

Generatia noastra este sortita sa lupte, sa transforme, sa aduca o viata noua. Ei nu-i este ingaduit nici confortul, nici veselia dulceaga, ci framantarea si lupta. Mai ales lupta, caci asa-i porunceste vremea de acum.

Pentru ca ne gasim la o mare cotitura a vietii neamului. Ne gasim la un moment istoric, cand formele de existenta prin care ne duceam traiul au devenit searbede, s-au uzat si nu mai imbraca potrivit si dupa cerinta, trupul romanesc.

In haina cea veche cu fondul ei de viata simte neamul cum se sufoca si se otraveste. Asa nu mai poate dainui caci se gaseste in primejdie de moarte.

Neamul nostru isi reclama azi o alta viata, calauzita de un duh nou, cu alt tipar sufletesc. Onoarea de a trage aceasta brazda in istoria romaneasca ne revine noua, generatiei tinere. Nazuintele noastre trebuie sa ne duca la castigarea formulei sufletesti prin care neamul romanesc sa traiasca in conditiuni optime de dezvoltare pentru cel putin o suta de ani. In lupta aceasta conditia esentiala pentru ca sa invingem este aceea de a fi cat mai singuri, mai intre noi, cu sufletul si gandurile noastre, asa cum sunt ele. Sa ne pazim de a incerca sa ne acomodam gandirea, actiunea si judecata, dupa modelul celor mai batrani. Atat pentru conditia biruintei cat si pentru a nu ne irosi munca in zadar. Sufletul tinerimii de azi sa se caleasca numai in focul mistuitor al credintei ei. Alte idei au calauzit pe inaintasi si altul e idealul nostru. Nu este o egoista dorinta de a veni cu ceva nou. Este ceva mult mai profund. Cu generatia batrana de acum, se sfarseste o era; cu noi incepe alta. Noi suntem incepatorii! Ne gasim in capul coloanei viitorului. Aceasta situatie este plina de piedici si greutati. In fruntea tuturor acestora sta infricosatoare raspunderea in fata istoriei. Caci drumul pe care il croieste o generatie puternica la un moment dat, pe care-l vor batatori cele urmatoare, poate sa duca neamul fie spre marire, glorie si dezvoltare, fie in abisul nimicirii. Din acest punct de vedere generatia noastra poate avea vreo umbra de indoiala? Sufletul ei poate fi nelinistit? Drumul pe care a inceput sa-l croiasca pentru istoria de maine, este singurul pe care se poate merge cu capul ridicat si plin de mandrie. El se desprinde din strafunzimile de viata si realitatile romanesti. L-a desprins un flacau mandru, pornit de la pamantul si padurea romaneasca. I l-au cantat cantat codrii care ni se instraineaza, pamantul vlaguit si multimea poporului indurerat. Tineretul de azi al neamului l-a priceput si-l urmeaza cu incredere, pe drumul lui, pe calea izbavirii. Noi suntem pe linia romaneasca. Pe aceasta trebuie sa ramanem, sa luptam si sa invingem.

Dar pentru a putea invinge starea actuala, reprezentand o anumita mentalitate, un fel de a vietui, de a judeca, cu un cuvant o traditie intreaga, trebuie mai intai sa ne invingem pe noi. Invingerea aceasta consta in a ne ridica deasupra lumii actuale si a crea o lume noua, cu alte idei calauzitoare, peste care sa ...