Notiune centrala in astrologia si in psihologia lui Ficino, spiritul se bucura de o atentie deosebita din partea platonicianului din Careggi. S-ar putea chiar spune ca el ii da o noua definitie in fiecare tratat iesit de sub pana sa, evitind mereu repetitia literala prin folosirea unor noi formule, lapidare si cautate.
Sufletul - spune el in Theologia Platonica de immortalitate ani-morum (VII, 6) - fiind extrem de pur, se acupleaza cu acest trup dens si pamintesc care-i este atit de indepartat [prin natura lui], prin intermediul unui corpuscul foarte subtil si luminos, numit spirit, generat de caldura inimii din partea cea mai subtiata a singelui, de unde patrunde intregul trup. Sufletul, insinuindu-se cu usurinta in acest spirit ce-i este indeaproape inrudit, se propaga mai intii peste tot intr-insul si apoi, patrunzind prin intermediul sau in intreg trupul, ii confera viata si miscare, facindu-l prin asta vital. Iar prin spirit domneste asupra trupului si-l misca. Si tot ceea ce se transmite dinspre trup acestui spirit este perceput de suflet, care este prezent in el: act pe care-l numim perceptie. Pe urma, sufletul observa si cintareste aceasta perceptie, iar aceasta observare se numeste fantezie.
Mai multe amanunte sint date in tratatul De vita sana: spiritul te definit de medici ca un abur sanguin, pur, subtil, cald si lucitor.
Introdus de caldura inimii din singele cel mai subtil, el se ridica la reier si serveste sufletului intru exercitarea activa a simturilor Definitia cea mai cautata este cea din tratatul De vita coelitus comparanda: spiritul este un corp foarte fin, aproape non-corp si aproape deja suflet, sau aproape non-suflet si aproape deja corp. In compozitia lui exista un minimum de natura paminteasca, ceva mai multa natura acvatica si inca mai multa natura aeriana. Dar cel mai mult tine de natura focului stelar. Este stralucitor, cald, umed si insufletitor. 2. Iar teoria imposibilitatii oricarei cunoasteri sine conversione ad fantasmata, fara reducerea limbajului sensibil la limbajul fantastic, este enuntata in acest pasaj din Sopra Io Amore, comentariu la dialogul lui Platon Symposion (VI, 6): Slujindu-se de instrumentele simturilor, [spiritul] prinde imaginile corpurilor externe; or, sufletul insusi nu poate prinde aceste imagini direct, dat fiind ca substanta incorporala, superioara aceleia a cor purilor, nu poate fi determinata de acestea sa primeasca imagini. Sufletul, prezent peste tot in spirit, poate cu usurinta contempla in el imaginile corpurilor, stralucind acolo ca intr-o oglinda. Prin aceste imagini poate el sa-si dea seama de corpurile insesi.
Metafora oglinzii aplicata la pneuma ne va retine mai mult in capitolul consacrat purificarilor teurgice (IV, l si 3). Oricum, nu este inutil sa amintim ca, pentru ca o fantasma sa se formeze pe suprafata neteda si lucie a spiritului, trebuie mai intii ca un obiect sa fie vazut si imaginea sa transportata pina la simtul comun prin canalele ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
