Principiul Antropic

Anumiti oameni de stiinta, unii dintre ei foarte seriosi, afirma astazi ca intre lume si om exista un raport care nu poate fi explicat decit postulind existenta unei corelatii intentionale: lumea aceasta exista pentru omul acesta, iar omul acesta exista pentru lumea aceasta. Principiul antropic se straduieste sa demonstreze ca, daca lumea aceasta n-ar fi avut exact structura pe care o are, aparitia vietii ar fi fost imposibila. Pe de alta parte, omul este produsul cel mai inalt al vietii, perfect adecvat pentru a functiona in aceasta lume. Daca in nici o alta lume n-ar fi putut aparea omul, nici o alta creatura nu se potriveste mai bine acestei lumi decit omul insusi.

Am rezumat, imperfect desigur, continutul a ceea ce omul de stiinta demonstreaza prin formule complexe. in esenta sa, principiul antropic este un mit, salutat cu entuziasm de toti aceia care acorda credit mitului biblic al Facerii lumii, in Biblie, omul reprezinta incoronarea creatiei, al carei sens este acela de a fi supusa omului.

Exista, desigur, nenumarate variante ale acestui mit - de la versiunea rabinica dupa care lumea a fost facuta pentru Cei Drepti, pina la versiunea carteziana dupa care un Dumnezeu care n-ar fi facut astfel incit ratiunea umana sa inteleaga lumea in ciuda incompatibilitatii dintre ele n-ar fi Putut fi decit un Dumnezeu pervers. Ipoteza absurda, pentru Descartes.

Trebuie sa mentionam ca, desi principiul antropic a fost sustinut de-a lungul intregii istorii a crestinismului, au existat momente in care, prin argumente teologice profunde si convingatoare, el a fost pus in cauza si chiar respins.

William din Occam a procedat strict in spiritul teologiei apofatice ori negative, care afirma ca Dumnezeu nu poate fi descris prin predicate pozitive (cum ar fi bun, ori frumos, ori mare). Dumnezeu este deasupra tuturor predicatelor pozitive: rezulta, deci, ca nu este subsumat conceptului antropic de bun, sau de frumos, sau orice altceva. Este deci corect a afirma ca Dumnezeu nu este bun (evident, nu este nici rau, din acelasi motiv ca mai sus) si este incorect a afirma ca Dumnezeu este bun. in mod evident, este imposibil de a predica maselor o astfel de teologie; misticul renan Eckhart a fost condamnat prin 1326 pentru a fi facut-o. William din Occam, in mod poate mai subtil, a mers mai departe: ca putinta absoluta, Dumnezeu este inscrutabil si incognoscibil; este cognoscibil numai in masura in care a ales sa se manifeste ca putinta ordonata, in Creatie.

Pentru mai virstnicul Duns Scotus, pe care Pierre Chaunu il numara printre cei cinci teologi care conteaza in istorie, problema fusese si mai complicata, si mai stingheritoare, intr-adevar, acel manifest al principiului antropic care este formula de credinta de la Niceea afirma, pentru minti nu prea cutezatoare, ca Dumnezeu s-a intrupat propter nos homines, pentru noi oamenii. Asadar, din dragoste pentru oameni, Dumnezeu Tatal a coborit in Dumnezeu Fiul pentru a mintui lumea ...