Precizări Și Mulțumiri

Cartea de fata reprezinta versiunea modificata a unei teze de doctorat, sustinute la Facultatea de Litere din Cluj in luna noiembrie a anului 1999. Am initiat teza cu aproape un deceniu in urma, intentionand, intr-o prima faza, sa urmaresc progresia diacronica a temei (relatia dintre eroic si antieroic ca paradigma de cultura si civilizatie) de la origini, din mitologie, pana la formele radicale ale antieroicului din secolul XX.

Din fericire, dupa impetuozitatea lecturilor din start, am plecat in Statele Unite, unde gigantismul inconstient al primelor proiecte s-a volatilizat lucid, sub greutatea bibliografiei descoperite acolo. Sunt recunoscator destinului ca am avut parte de o asemenea experienta corectiva, in absenta careia scriam o lucrare gresita, de care mi-ar fi fost cu siguranta rusine mai tarziu. Cititorul de azi va fi, probabil, excedat de numarul mare de referinte, si de obstinatia de a baricada fiecare afirmatie cu o reduta de trimiteri biobibliografice. Lucrarea e sufocant de erudita, si se adreseaza in principal specialistilor. Nadajduiesc, insa, ca oricine o va deschide, va gasi ceva incitant in ea, dincolo de indemnul de a lasa foiletonul deoparte si de a se inchide intr-o biblioteca (daca e posibil: cu acces liber la raft). Metodologic, lucrarea traverseaza o retea intinsa de discursuri, de la cel al ritualisticii si mitologiei comparate, la acela al psihanalizei sau morfologiei culturii: spatiul e suficient de vast pentru ca toata lumea sa gaseasca in el un ostrov familiar, pe un drum odiseic care da impresia ca nu se mai sfarseste.

Lucrarea propune o serie de premise, pe care le strange apoi manunchi, intr-o schita de teorie sintactica a culturii. Dincolo de acestea, se intinde morfologia generala a eroicului, cu stereotipii exegetice redutabile, cel mai cunoscut fiind acela al apartenentei eroului la un mit epifanic solar. Am deconstruit aceasta prejudecata in mai multe capitole ale prezentei lucrari, aratand ca eroul stihial, thanatic sau funerar, are prioritate in raport cu eroul civilizator, campion al luminii. Nu intamplator, cel dintai e si mai puternic, vestigiul cultural cel mai persistent al temei fiind furia eroica - o licenta de comportament la care orice erou are dreptul. Ca o consecinta, lucrarea de fata afirma - pe urmele unor carti de referinta celebre, semnate de Farnell, Jane Harrison, Guthrie, Gregory Nagy, Jean-Pierre Vernant, W. B. Stanford sau multi altii - ca eroicul stihial, daimonic, chtonian, aparut in cultele thanatice, reprezinta primul etaj ritualic al morfologiei eroice, de unde s-a dezvoltat ulterior etajul secund, al eroului civilizator, adoptat prin aculturatie. Formal, aceasta evolutie se manifesta, in structurile eroice, prin dedublare: Einherjarii germanici sint dublati de Berserkiriisalbatici, ursulini, Ghilgames e dublat de Enkidu, Arjuna, din Mahabharata, e dublat de Bhima, sangerosul cu brate puternice, varsta eroilor din Munci si Zile de Hesiod fiind si ea dublata de varsta ...