Ovidius

Amores sunt opera unui poet erotic de talent si a unui Petrarca al antichitatii. Sublimitatea sta in faptul ca Ovidiu cunoaste, macar teoretic, ideea divinitatii femeii sI a eternitatii dragostei. Ovidiu credea ca si Horatiu in incoruptibilitatea operei sale poetice si oferea iubitelor imortalitatea. Era un poet care credea in seriozitatea dragostei juvenile si a carui ambitie era de a deveni un mentor al tinerilor. Constient de puterea sa, poetul fagaduia privilegiul nemuririi uneia singure. Erau multe femei care voisera sa aiba un nume prin el dar nimeni in afara de Corinna nu avea sa fie cantata in versurile lui. Adesea, sub imperiul prejudecatilor, Ovidiu era cuprins de indoieli.

Elegiile amoroase cele mai izbutite ale lui Ovidiu sunt intemeiate pe un element senzual. Ovidiu nu cunoaste nici castitatea, nici analiza sentimentelor pure. In mod obisnuit, Ovidiu badineaza in jurul unei idei galante, amplificand ce paradigme, adica cu exemple luate din istoria mai mult sau mai pu?in fabuloasa, facand dese, nelimitate excursii in mitologie. Lipsite de un fond liric vibrant, multe din elegiile lui sunt produse incantatoare ale spiritului. Intr-un moment de furie, poetul vara mainile in parul iubitei, apoi cerandu-si scuze, cu un mare belsug de figuri retorice, spunandu-i ca, de fapt, ii statea mai bine asa.

Estet rece, poetul revine asupra gratiilor femeii, cazute prada violentelor, povestind cum a apucat-o de par ea l-a aruncat de pe frunte, cum i-a varat unghiile-n obraz, facand-o sa tremure, cum ea a izbucnit in plans, cum el a incercat de trei ori sa o imbuneze, ea respingandu-i tot de atatea ori mainile devenite de temut.

Ovidiu a lasat cateva modele de poezie ocazionala. Una, imitata dupa Catull, e cu prilejul mor?ii unui papagal al Corinnei. Poetul intelege sa faca o compozitie patetica, cu multa figuratie si evocare mitologica. Pasarile de tot soiul sunt invitate sa ia parte la funeralii. Calitatile defunctului sunt scoase la lumina (sobrietate la mancare, arta de a imita graiul omenesc), prematuritatea mortii, demonstrata cu longevitatea vulturului si a ciorii, ultima traind noua sute de ani. Poetul o mangaie pe Corinna, cu speranta ca papagalul ei va intra in Elysiu, acolo unde e o padure de stejari, in care sunt primite pasarile inocente, precum lebedele si pasarea phoenix, paunul si porumbita. Heroides dezvaluie o alta veleitate a lui Ovidiu. In vreme ce Amores apartin inspiratiei senzuale I facile, Heroides exploreaza amorul-pasiune, amorul-furie, facand analiza sentimentelor majore. Ovidiu reuseste in parte, in ciuda monotoniei lamentatiilor, sa diferentieze eroinele pasionale. Daca Phyllis este fecioara barbara mandra, cazuta in melancolie, Phedra e femeia matura, indragostita de un tanar.

Arta de a iubi e o poveste spirituala de dragoste sanatoasa, a unui pagan care vede in femeie un animal gratios, insa nu in intelesul pneumatologic pe care Dante il dadea acestei expresii. In el nu e nici depravare, nimic tulbure ...