O Mitologie Pseudodualistă Bogomilismul

Exista numai un izvor bogomil direct, Interrogatio Johannis (intrebarile lui Ioan), apocrif adus din Bulgaria in timpul episcopului cathar lombard Nazarie din Concorezzo (pe la 1190) si tradus in latina. Se pastreaza trei manuscrise si un text imprimat, iar izvorul are doua redactari: aceea numita din Viena (V; un manuscris, Viena, BN lat. 1137 fol. 158v-l60) si cea numita din Carcassonne, urcind la un document, astazi pierdut, al Inchizitiei din Carcassonne (manuscrisul cel mai vechi este cel din D61e=D). Primele izvoare indirecte se refera la bogomilismul bulgar: este vorba despre a doua scrisoare a patriarhului din Constantinopole, Theofilact, catre Petru, tarul bulgarilor (940-50) si despre Tratatul contra bogomililor al lui Cosma Preotul, compus putin dupa 972. Mai bogate in ce priveste informatiile asupra miturilor bogomile se dovedesc izvoarele bizantine, cele mai vechi fiind scrisoarea calugarului Eftimie din minastirea Maicii Domnului (Theotokou tis Peribleptou) din Constantinopole. Eftimie provenea din Asia Mica, din tema Opsikion (tou opsikiou), episcopatul Acmoniei din Frigia, unde bogomilii erau cunoscuti sub numele de phoundagiagites sau phoundaites, din cuvintul XdXinfunda trecut in greceste si insemnind traista: era instrumentul in care acesti traistari isi adunau pomana (bg. torba, de unde torbeshi, tolbasi sau torbasi pentru bogomili; pentru alte nume, v. Obolensky, pp.

166-7). Eftimie din minastirea Preasfmtei Nascatoare scria pe la 1050 (ib., p. 174), in vremea cind Mihail Pselllos isi compunea Dialogus de daemonum operatione, care contine informatii (destul de indoielnice) despre niste euchites (mesalieni) asemanatori bogomililor. Un veac mai tirziu, prinderea si executarea lui Vasile, conducatorul impenitent al bogomililor din Constantinopole, este povestita amanuntit in Alexiada Annei Comnena (1148). imparatul Alexios reuseste printr-un siretlic sa obtina de la Vasile o expunere a credintelor bogomile. La ordinul direct al lui Alexios, ele au fost apoi notate de istoricul ecleziastic Eftimie Zigabenos, in lucrarea sa Panoplia dogmatica, din care o varianta manuscrisa a fost imprimata de Gerhard Ficker (in 1908) sub titlul De haeresi Bogomilorum narratio, in continuare la Epistula invectiva a calugarului Eftimie.

Celelalte izvoare sint mai putin importante pentru studierea miturilor (v. Referinte). Povestiri dualiste populare au suferit influenta bogomilismului in intreaga arie slava (v. in special Ivanov, pp.

255 sq.). Ceea ce nu exclude posibilitatea inversa, ca bogomilismul insusi, in elaborarea mitului sau, sa se fi inspirat din aceste traditii populare.

Doua izvoare sint de acord cu existenta a sapte ceruri (IJ, 173 V = 157 D, p. 720), opt daca numaram si cerul vizibil faurit de Satan (Epistula, p. 33 si Ficker, p. 162), in timp ce Eftimie Zigabenos (Panoplia, Migne, PG 130 col. 1296 = Narratio 92, 11) nu mentioneaza decit un cer si un pamint create de Dumnezeu, apoi un al doilea cer si un ...