Noaptea Sfântului Bartolomeu

LA 22 August 1572, un atentat bine regizat este pus la cale contra amiralului de Coligny, in vreme ce acesta se intorcea de la o intrevedere cu regele, avuta la Luvru, in vederea apropiatului razboi cu Spania, motto-ul politicii ascunse a reginei mama. Locuinta provizorie a marelui Coligny, reprezentantul partidei hughenote, se afla in Palatul Rochefort, pe actuala Rue de Rivoli, binecunoscuta ca important punct de atractie turistica Era primul dintr-un sir lung de atentate puse la cale de temuta regina florentina Catherine de Medicis, pe tot parcursul acelei tenebroase zile si in dimineata urmatoare, dupa macelul care a curmat vietile a peste 30. 000 protestanti calvini. In aceeasi zi, plina de festivitati grandioase ce marcau casatoria printului Henri de Navarre cu sora regelui, Margueritte de France, regele Carol cauta sa musamalizeze atentatul planuit de mama sa si se deplaseaza la locuinta bunului sau parinte spre a-l consola. Dupa moartea lui Coligny, despre care am amintit cititorilor nostri in episodul precedent, masacrele s-au tinut lant si dincolo de hotarele Parisului, timp de cinci zile, revolta cuprinzand pe rand marile orase ale Frantei: Lyon, Dijon, Blois si Tours. Carol al IX-lea a revendicat aceste acte profund anticrestine, cu prilejul armistitiului de la Boulogne din 1573, dar increderea hughenotilor era deja zdruncinata si prietenii sai il parasisera definitiv. Cifra totala a victimelor din Noaptea Sfantului Bartolomeu, pe intreg teritoriul francez s-a ridicat la aproximativ 500. 000 de oameni, ucisi sau stigmatizati pe viata. Cine era insa cu adevarat Carol al IX-lea? In mod cert o victima a infernalei Catherine de Medici ramane fiul sau nedorit, Carol al IX-lea (foto), un rege foarte controversat, obscur, maladiv, a carui istorie se confunda eronat cu masacrul din Noaptea Sfantului Bartolomeu ca fiind la originea acestuia, chestiune discutabila. Romanticii veacului al XIX-lea au incercat sa arunce vina asupra suveranului, trecand sub tacere particularitatile din umbra ale acestei domnii tumultoase. Privite obiectiv, documentele vremii demonstreaza fara tagada ca deciziile capitale erau luate de regina mama, nu de tanarul rege, prin urmare domnia acestuia o putem considera ca fiind una pur formala, tipica unei epoci de intrigi, asasinate politice, razboaie civile si religioase. Carol al IX-lea este o victima a mamei sale si a istoriei franceze de secol XVI. Istoriografia franceza ne avertizeaza foarte clar ca regina mama de Medicis dadea in mare taina dispozitii, fara a-l consulta deloc pe rege, dar, paradoxal in numele sau. Nu trebuie sa ne mire faptul ca, in anumite tratate si studii de istorie, gasim formulari de genul: la ordinul sau din ordinul regelui, clopotele de la catedrala Notre-Dame de Paris au marcat inceputul macelului. Asa cum spuneam si cu alte ocazii, va trebui sa eliminam subiectivitatea, sa lasam formularile romantioase, care pot crea interpretari eronate. Romanele de capa si spada au ...