Nașterea Infinitului Revoluția Nominalistă

Unul dintre cei mai importanti istorici ai stiintei Renasterii, Allen G. Debus, sustinea ca Nicolaus Copernicus nu si-ar fi conceput universul heliocentric (1543), iar William Harvey nu ar fi inventat niciodata teoria cardiocentrica a circulatiei singelui (1628) daca nu ar fi existat metafizica renascentista a Luminii si Soarelui aflate in centrul vietii cosmice1. in ciuda opiniilor contradictorii, numerosi filozofi, si chiar citiva istorici, tind sa vada revolutia stiintifica ai carei mesageri erau atit Harvey, cit si Copernicus, drept cauza, mai degraba decit rezultatul, unei revolutii ontologice. Ontologia este pur si simplu reflectia asupra a ceea ce exista cu adevarat, de la grecescul ontos, care inseamna fiinta. Cu alte cuvinte, o noua viziune despre lume a inlocuit-o pe cea veche. Viziunea despre lume, ne invata antropologii2, este bazata pe niste presupozitii impartasite in mod tacit. Filozoful Michel Foucault le-a numit discursul murmurat (discours murmure) al unei perioade culturale3. in multe cazuri, asemenea presupozitii ascunse pot fi negate in mod deschis, totusi ele continua sa functioneze ca niste cripto-presupozitii. Hans Joachim Kramer4 a aratat ca toate scolile eleniste de filozofie, inclusiv acelea care erau in mod deschis materialiste si senzualist-empirice, impartaseau un numar de presupozitii criptoontologice formulate de Platon. Asta in pofida faptului ca il respingeau pe Platon. Mai mult, Kramer a sustinut in alta lucrare ca problemele metafizicii grecesti, asa cum se prezinta ele la Platon, nu apartin doar traditiei platonice, ci oricarei metafizici, de la teologia crestina la filozofia clasica germana5. Pentru a defini schimbarea viziunii despre lume care s-a petrecut in Occident in zorii modernitatii, ar trebui sa schitam seturile de presupozitii deschise si ascunse care au precedat si au urmat perioadei eforturilor revolutionare. Procedind astfel, si incercind sa evaluam cauzele care au provocat schimbarea, poate ca e bine sa incepem cu Platon insusi.

S-a spus (A. N. Whitehead) ca istoria filozofiei occidentale nu e decit o nota de subsol la Platon, ceea ce e totuna cu a afirma ca Platon a fost acela care a formulat cel mai bine setul presupozitiilor impartasite in mod tacit de cultura occidentala vreme indelungat^. Este greu de stabilit exact cind anume aceste presupozitii au incetat sa mai fie convin gatoare; pentru unii - o minoritate - ele au ramas astfel si azi. Filozoful Nietzsche le-a declarat moarte (alaturi de Dumnezeu) cu mai bine de o suta de ani in urma.

Totusi, majoritatea acestor presupozitii, pe care le vom enumera curind, sint cu siguranta anterioare lui Platon. Ele reprezinta un bun comun al religiilor antice, si se poate ca Platon sa le fi mostenit de la pitagoreism6. Rareori aveau sa fie amenintate in istoria gindirii occidentale, si niciodata cu succes. Niciodata pina in 1300. Astfel, pare corecta afir matia ca istoria filozofiei occidentale nu a fost decit o nota de subsol la ...