Mihai Viteazul

Veacul al XVI-lea reprezinta una dintre cele mai framantate si, in acelasi timp, stralucite epoci ale istoriei Continentului european. Pe planul spiritual si cultural, al stiintelor si al artelor, e perioada apogeului uriasei miscari a Renasterii.

Pe planul politic propriu-zis, in timp ce Conquistadorii cutreiera lumea noua, Carol Quintul esueaza in tentativa de a domina Europa. Rusia pregateste viitoarea teroare a primului tar, Ivan cel Groaznic. Rivalitati, razboaie, cuceriri, se succed fara ragaz. Acum se perfectioneaza regulile strategiei militare. Economia europeana e in mod principal agricola. Calamitati se abat peste popoare greu incercate: foametea, care macina taranimea, invazii, rascoale si epidemii.

Dupa caderea Constantinopolului, Imperiul Otoman si-a continuat ascensiunea in putere si intindere teritoriala. Balcanii vor fi cuceriti pana la Dunare, invaziile la Nord si curand inspre Apus nu vor mai conteni. Sub Soliman Magnificul, Tarigradul a cuprins Africa de Nord occidentala, Egiptul, Tripolitania si Bagdadul. Secolul al XVI-lea va fi dominat de cuceririle otomane care patrund in centrul Europei. Turcii sunt aliatii Frantei contra Austriei, care se intelege cu Persia pentru a contracara in oarecare masura colosala putere a Semilunii. Dar acest echilibru e de ordin mai ales diplomatic, cuprinzand tinuturi indepartate din Occident. Sfanta Liga (Spania, Republica Venetiei, Sfantul Scaun, anumite state germane si Imperiul Austriac), care nu prea au sfant decat numele, promit celor direct amenintati ajutoare. Micile formatiuni politice existente suporta o presiune ce se amplifica tot mai staruitor. In intreprinderea lor expansionista, Turcii au atins Dardanelele in anul 1354, iar Dunarea in cursul ultimului deceniu al veacului XIV-lea. Daca statele crestine de la Nord si din centrul Europei au fost ferite de patrunderea pustiitoare a ienicerilor, aceasta s-a dator, inainte de toate, hotaratei si prelungitei rezistente a Tarilor Romane. Confruntarile principale au fost asumate mai ales de Munteni si de Moldoveni. Mircea, Vlad Tepes, Stefan cel Mare s-au opus militareste invaziilor fortelor otomane. Aceasta rezistenta romana a permis negocierile cu puternicul vecin de la Sud si incheierea de intelegeri cu Poarta otomana, care au stabilit relatiuni de suzeranitate-vasalitate. Apare mareata figura a Domnitorului roman Mihai supranumit Viteazul. In anul 1571 pericolul turcesc e mai prezent ca oricand. Tara Romaneasca, Moldova si Transilvania sunt vasale Sultanului, in timp ce Polonia si chiar Sfantul Imperiu Roman Germanic ii platesc tribut. Mehmed III a incredintat afacerile Statului Otoman vizirului Sinan-Pasa, celebrul general de origine italiana care fusese prizonier la Constantinopol, unde se convertise la islamism.

In acest context pozitia Principatelor Romane este precara. Starii lor de vasalitate i se adauga neintreruptele incursiuni de jaf ale Turcilor si Tatarilor, iar rivalitatile dintre boieri maresc ...