Mihai Viteazul

Personalitatea care a unit, laolalata, pentru prima oara, cele trei Tari Romane, din toamna tarzie a anului 1599 pana spre sfarsitul verii 1600, a fost in egala masura expresia timpului sau si-pentru ca prin opera lui politica si militara le-a anticipat pe toate cele care au urmat-contemporanul nostru.

Nascut in familia Basarabilor, fiul lui Patrascu cel Bun si frate cu Petru Cercel, ambii domnii ai Tarii Romanesti, el a urmat calea fireasca a tuturor celor care asemeni lui asteptau varsta maturitatii spre a urca terptele tronului. Calitatilor sale innascute, deatatea ori dovedite mai tarziu, Mihai le va adauga o importanta avere (un domeniu ce numara 129 de state si 20 parti de state), printre cele mai mari din vremea sa, si un rol politic dintre cele mai consistente.

Din ianuarie 1588 si pana in vara 1593 el va urca constant in dregatorii, de la functia de ban de Mehedinti la aceea de mare stolnic (1588-1591), mare postlenic (1592) si mare ban (1593). Nu fara ajutorul unor puternice si bogate familii boieresti oltene, precum si al influentelor grupuri de financiari greci din capitala Imperiului, Mihai devine domn al Tarii Romanesti, in toamna anului 1593. Intr-o situatie exceptionala -agravarea dramatica a dependentei fata de sultan- desi stapanitor slab peste tara slaba, va indrazni sa provoace Imparatia otomana. Umilit de trufia lui Sigismund Bathory, principele Ardealului, si de tradarea boierilor sai, Mihai va accepta de nevoie tratatul de la Alba-Iulia din mai 1595, care-l readuce la situatia unui vasal, Carmuit de forte care pareau mai puternice decat a sa.

Victoriile repurtate pe campul de lupta ii vor solicita intrarea in Liga Sfanta, cea mai importanta coalitie antiotomana a timpului, dar si recunoasterea politica a Imperiului de la Constantinopol.

Personalitatea europeana, de care, alaturi de romani, isi legau sperantele de neatarnare si numerosi balcani, Mihai Viteazul a raspuns chemarii neamului sau, prin a opta pentru planul dacic, -unirea conationalilor sai intr-un singur stat in defavoarea celui balcanic, care l-ar fi facut in traditie bizantina, imparat la Constantinopol.

In confruntarea cu interesele marilor imperii vecine, incomparabil mai puternice, Mihai a ales riscul si sacrificiul. Eliberat de tutela lui Sigismund Bathory (1597), aliat al lui Rudolf al-II-lea, imparatul german (1598) el simtea permanenta amenintare a Poloniei si Imperiului Otoman care se intelesesera sa-l doboare. Sub aceasta teribila presiune, dar si ii virtutea unei lungi istorii care consacrase unitatea de neam a romanilor, Mihai va trece de doua ori muntii, a dezrobitor in Ardeal si mai apoi, in Moldova.

Inalta sa fapta a coalizat impotriva-i pe toti cei care, constienti de forta reunita a celor trei tari, vedeau acum amenintate planuri vechi de hegemonie politica la Dunare si in Carpati. Alungat in 1600, dar reintors vitejeste un an mai tarziu, Mihai a fost victima unui omor premeditat, in trista dimineata a zilei 9/19 august, pe ...