Memfis

Egiptul faraonic care a strabatut cu mare stralucire patru milenii numai in antichitate, a dezvoltat pe tot parcursul existentei lui o civilizatie nu numai de neconfundat prin trasaturile ei specifice, ci si de o impresionanta continuitate stilistica.

Provenind din epoca neolitica, asemanatoare in liniile ei generale pretutindeni, lumea Nilului si-a configurat trasaturi proprii inca de la inceputurile primei dinastii evoluand apoi spectaculos. Originile primei dinastii sunt plasate de istorici in jurul anului 3100 i.H.

Faraonii egipteni construiau colosalele lor temple si piramide menite eternitatii, cand in Europa dainuia epoca primitiva iar in Asia se purtau lupte de liliputani intre mici cetati intarite, intre asezari inconjurate de palisade ori intre sate cu locuinte palustre. Stupefianta civilizatie a egiptenilor evolua constant si sigur pe cand Europa si Asia anterioara erau inca prada roirii popoarelor migratoare.

Consolidat ca stat puternic prin armata sa, asezat la rascruce intre trei continente si scaldat de apele Mediteranei, marea interioara a acestei parti de lume, Egiptul antic a influentat constituirea tuturor civilizatiilor din vecinatatea sa. Forta si superioritatea indiscutabila a civilizatiei egiptene, ca si coeziunea, maretia si stralucirea ei, au facut ca o seama din valorile sale sa fie preluate de popoarele din jur.

Intreaga lume a Egiptului antic a starnit admiratia uimita a populatiilor si statelor stravechi si a iradiat o fascinatie singulara pana in zilele noastre, datorita coordonatelor istorice, ale aparitiei si mentinerii sale, si a amploarei caracteristicilor sale legate de organizarea statala, economica si admirativa, de religia constituita intr-un sistem metafizic inchegat, de misterele, arta si cultura cu trasaturi unice.

Daca in ansamblul sau lumea si civilizatia egipteana s-au fixat si traiesc in constiinta omenirii, unele dintre orasele si capitalele sale stravechi au trecut de mult in lumea umbrelor si a dezintegrarii fizice.

Memfis a fost prima capitala a Egiptului unificat. Conform traditiei orasul l-a intemeiat primul faraon care a adaugat la coroana Egiptului de sus pe cea a Egiptului de jos, adica a celui ce include Delta Nilului. Faraonul aproape legendar Menes a ridicat noua capitala la hotarul dintre cele doua Egipturi, la sfarsitul mileniului al IV-lea i.H., pe locul unei fortarete numita "Zidul Alb".

Numita "Mennofiru" in egipteana veche, "Memfis" in greaca sau copta si "Manuf" in araba, capitala se ridica putin mai la sud de inceputul Deltei Nilului, la circa 20 de kilometri. Diodor din Sicilia ii atribuia un perimetru impresionant, de 150 de stadii. Egiptenii ii atribuisera numele sacru "Haitkauptah" ceea ce inseamna "orasul castelului celor doi Ptah". Din acest nume se pare ca a derivat denumirea greceasca a intregii tari, adica "Aigiptos", Egipt.

Memfisul a inflorit ca o adevarata capitala mai ales in epoca Regatului Vechi, a dinastiilor 3-6 si a dainuit mai bine de patru mii de ani. A reprezentat nu numai resedinta regala ci si centrul administrativ si religios al marelui stat, principalul sau arsenal.

Memfisul ocupa o vale uriasa de pe stanga Nilului avand in vecinatate renumitele necropole regale cu cele mai covarsitoare piramide, socotite prima minune a lumii antice, cu Sfinxul si cu cimitirele nobilimii de la curte. Centrul spiritual al orasului si al regatului il constituia renumitul sanctuar al zeului Ptah.

In timpul Regatului Mijlociu, desi dinastia a 12-a a mutat capitala in apropierea oazei Faium, Memfisul si-a mentinut rolul de metropola religioasa a Egiptului, in calitate de loc al cultului zeului Ptah.

Odata cu ridicarea faraonilor tebani din dinastia a 18-a, si odata cu ei, a Regatului Nou, s-a produs ascensiunea zeului Amon, ca zeitate suprema. Teba s-a impus drept capitala si principal centru politic si religios. Memfisul a ramas sediul cartierului general al armatei si un fel de resedinta regala secundara, mai ales pe timpul campaniilor militare spre Asia.

Faraonii dinastiei a 22-a, supranumita "libiana", au locuit si revigorat stravechea capitala in acelasi timp cu orasul Bubastis din Delta. Multimea diversilor faraoni, care s-au succedat in lungul interval cat Memfisul a ocupat un loc secundar, s-au straduit fara incetare sa multiplice templele si palatele, prin edificii noi sau prin reparari si extinderi ale celor vechi. Ahmosis I-ul, primul faraon teban, a restaurat marele sanctuar al lui Ptah dupa izgonirea hicsosilor din ultimele puncte detinute in Delta. Amenofis al IV-lea, Tutmes I-ul, Seti I-ul si desigur, Ramses al II-lea, au lasat aici multe urme ale guvernarii lor. Menerptah si Ramses al III-lea au adaugat noi si grandioase incaperi templului lui Ptah. Libianul Sesonk si-a edificat capela funerara, al sau "castel al milioanelor de ani" in necropola imensa de la marginea desertului.