Marile descoperiri geografice

In cautarea drumului care ducea spre Orient, marinarii europeni s-au aventurat cu indarjire pe oceane si au schimbat cursul istoriei.

Pe vapoarele lor mici si fragile au cutreierat toate marile Pamantului, punand capat izolarii dintre continente.

In secolul al - XV-lea in Europa erau deja multi marinari experimentati si multe corabii. Cu toate acestea, navigatorii se departasera doar in cazuri exceptionale de apele mai sigure ale Marii Mediterane si cele din apropierea tarmului Oceanului Atlantic. Schimburile comerciale cu Orientul se desfasurau mai ales pe uscat. Marfa trecea de la un negustor la altul, unii dintre occidentali ajungand pana in Indii; astfel era denumita India si Asia Orientala de catre europeni. In constiinta europenilor Asia, Africa si oceanele erau invelite in mister. In imaginatia lor aceste regiuni erau populate de monstri, fiinte din basme, de oameni fara capete si figuri legendare. Ei credeau ca in Africa domneste un imparat crestin, popa Ioan.

Prin anii 1400, negustorii arabi, care navigau pe drumul maritimce lega India de Africa de Est, deci pe oceane adevarate, se pare ca stiau mai multe despre lumea reala decat navigatorii europeni, dar nu peste mult timp a inceput secolul expeditiilor extrem de indraznete.

Portugalia intinsa de-a lungul coastelor Oceanului Atlantic, era evident un punct de pornire extraordinar de bun pentru navigatia oceanica, dar portughezii nu ar fi realizat prea multe fara talentatul print Henrik (1394 - 1460). De obicei este pomenit ca Henrik marinarul, cu toate ca nu a participat niciodata la vreo expeditie organizata de el. In 1415 a fost prezent la cucerirea teritoriului marocan Ceuta, dandu-si seama ca prin extinderea in Africa pot obtine un rol de conducere in comertul cu aur, sclavi, fildes de elefant si vin. A sperat probabil, ca va putea incheia o alianta cu popa Ioan.

A pornit mai multe expeditii spre sud, pe coastele de vest ale Africii, iar in Sagres a infiintat un centru de cercetare, pentru a aduna datele despre navigatie si pentru a perfectiona construirea corabiilor.

In saptezeci de ani, navele portugheze au ajuns din ce in ce mai departe de-a lungul tarmurilor Africane. La inceput au intins Capul Num, apoi Capul Bojador, iar mai tarziu Capul Blanco si Verde.

Avansand pas cu pas de-a lungul coastei au descoperit si au colonizat insulele Madeira, Canari, si insulele din Capul Verde; acestea au devenit mai tarziu centre de aprovizioanare si refugiu pentru marinari. Armele, in special armele de foc le-au fost de mare folos in timpul cueririi unor regiuni, iar atunci, cand si-au dat seama ca sursele de aur din Africa nu sunt atat de bogate pe cat se credea, au urmat exemplul arabilor si s-au apucat de una dintre cele mai respingatoare ramuri comerciale: au devenit negustori de sclavi.

In cursul secolului al XV-lea portughezii au fost din ce in ce mai preocupati de ideea de a ajunge in Indii, navigand de-a lungul Africii. Drumul pe uscat catre Orient era ...