in anumite carti de istorie se afirma inca, probabil sub influenta protestantismului liberal, ca Reforma a fost o miscare de emancipare, al carei scop era descatusarea omului de sub tutela represiva a Bisericii catolice. Data fiind multimea de secte protestante, aceasta idee n-ar putea fi intru totul falsa, dar, fara indoiala, nu corespunde intentiilor originare ale Reformei si nici ideologiei principalelor ramuri reformate, luteranismul si calvinismul.
Rasfoind manualele de istorie, intilnim adesea aceasta explicatie data Reformei: la inceputul secolului al XVI-lea, exista o Biserica bogata, care se organizase intr-un Stat puternic si actiona ca atare; clerul si calugarii se ocupau si ei, in cea mai mare parte, de treburile seculare; traficul cu cele spirituale prospera; Luther a venit sa puna capat acestei situatii, printr-o reforma liberala: recunoscu clerului dreptul la casatorie, reduse la minimum formele exterioare ale ritua lului, pentru a se concentra asupra experientei religioase intime.
Este o explicatie care ia efectele drept cauze si se multumeste cu un punct de vedere moralizator care, oricit ar fi de util in principiu-nu este mai putin primejdios in aplicatiile sale. Dimpotriva, un viffl liberal strabatuse Biserica in Renastere, ceea ce, din pricina prapastii ce se crease intre mentalitatea moderna a clerului si morala crestina, dusese la numeroase abuzuri, in acel moment a intervenit Luthe pentru a restabili puritatea mesajului crestin.
gisericii, unde avusese numerosi precursori (dintre care va fi suficient sa-l mentionam aici pe predicatorul Savonarola din Florenta). Reforma nu pretindea sa emancipeze individul; in schimb, viza sa restabileasca pe lume o ordine crestina, considerind Biserica catolica - devenita, in ochii ei, o institutie temporala - incapabila sa o mentina.
De aceea, reformatorii considera Biserica drept un adaos inutil care nu raspunde spiritului crestinismului si, printr-o reintoarcere la Biblie, inteleg nu numai sa conteste institutia catolica, ci si sa restabileasca puritatea originara a comunitatii crestine.
Reinnoirea asteptarilor eshatologice, iconoclasmul, refuzul practi cilor ecleziastice traditionale, participarea generala la cult, acceptarea casatoriei clerului ca un malum necessarium ingaduit de Sfintul Pavel sint doar unele dintre aspectele Reformei.
Reflexul ei cel mai impor tant, care, sub influenta lui Philipp Melanchthon, se va manifesta in cele din urma mai putin in Biserica luterana decit in aceea a lui Jean Calvin de la Geneva si la puritanii din Anglia, este refuzul culturii pagine a Renasterii in bloc, singurul ei substitut fiind studiul Bibliei. Spre a realiza acest scop, ramurile protestante nu sovaie sa desfasoare o intoleranta care, la inceput, a depasit-o in mod sigur pe aceea a Bisericii catolice, devenita mai indulgenta datorita experientei Renasterii.
Caracteristic Reformei este ca, neacceptind nici o alta referinta culturala in afara Bibliei, a repetat o ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
