Majestatea sa Camarila intră în scenă

In aprilie 1931, regele Carol II si-a vazut visul cu ochii: avea un guvern de uniune nationala, deasupra partidelor si chiar impotriva lor. Presedinte al Consiliului de Ministri era Nicolae Iorga, iar in fruntea Finantelor Constantin Argetoianu, om politic cu o vasta experienta, in care regele isi pusese mari sperante. Dar guvernul n-a facut fata dificultatilor economice si la 31 mai 1932, in fata greutatilor bugetare pe care nu vad cum le-ar putea rezolvi deplin si imediat un guvern care nu se razima pe un puternic partid, N. Iorga si-a prezentat demisia.

Gestul sau a marcat sfarsitul unei experiente, dar si al unei iluzii nutrite de Carol II. Regele si-a dat seama ca, pentru a reusi in tentativa de a instala un guvern asa cum si-l dorea, avea nevoie de timp si rabdare, dar si de mult tact.

Regele a trebuit sa revina la regimul de partid, acceptand un guvern national-taranist, prezidat de Al. Vaida-Voevod. Constituit la 6 iunie 1932, noul cabinet a organizat alegeri parlamentare pe care P. N. T. le-a castigat, dar cu dificultate (doar 40, 3% din totalul voturilor). In timpul campaniei electorale, Iuliu Maniu criticase energic camarila regala, mai ales pe Elena Lupescu, precum si tendintele autoritare ale regelui. Totusi, dupa alegeri, Carol s-a decis sa-i incredinteze mandatul lui Maniu. Acesta a refuzat, propunand ca Vaida sa ramana in continuare sef al guvernului, care s-a mentinut pana in octombrie 1932, cand in urma unui conflict cu ministrul Romaniei la Londra, N. Titulescu, Vaida-Voevod a trebuit sa demisioneze.

Regele a apelat din nou la Maniu; liderul P. N. T. a declarat ca accepta numai daca suveranul ii da mana libera sa conduca tara. Concret, a cerut ca orice functionar sa poata fi destituit, daca prin activitatea sa contravenea liniei politice a guvernului; regele sa-si reia relatiile de familie cu M. S. Elena, refacandu-si casatoria; organizarea serbarilor incoronarii regelui si a reginei Elena la Alba Iulia intr-un termen cat mai scurt; respectarea de catre toti (adica si de rege) a Constitutiei din 1923. Neavand alta solutie, Carol a acceptat, in prezenta lui N. Titulescu si a lui Gh. Gh. Mironescu, toate conditiile puse de Maniu. Se repeta, asadar, situatia din iunie 1930, dar de data aceasta, avand si martori, fruntasul ardelean considera ca il va putea aduce pe rege in situatia de a se tine de cuvant.

Cabinetul Iuliu Maniu a intampinat insa multe dificultati. Dupa ce in prima guvernare national-taranistii promovasera politica portilor deschise, care agravase efectele crizei asupra economiei nationale, in noiembrie 1932 s-a trecut la regimul contingentarilor, ce viza protejarea produselor romanesti. In fapt, P. N. T. renunta la propria-i doctrina economica, apropiindu-se de cea liberala, cunoscuta sub formula prin noi insine. Oalta problema a fost aceea a conversiunii datoriilor agricole, o foarte mare parte a taranimii fiind in incapacitate de plata a datoriilor contractate la banci si camatari. Grigore ...