John Calvin și reforma

Constitutiile presbiteriene. Numele presbiterian deriva mai de graba de la o anumita invatatura, decat de la un anumit oficiu. Bisericile presbiteriene isi trag numele de la cuvantul grecesc Presbuteros, care inseamna batran, matur, om cu experienta vietii. In structura presbiteriana, acest termen se aplica atat celor specializati in propovaduirea Cuvantului, cat si celor care carmuiesc activitatea Bisericii. Fiecare Biserica presbiteriana este guvernata de o pluralitate de lideri, numiti presbiteri. Ei sunt alesi din sanul mebrilor adunarii locale si pusi sa conduca adunarea pe o anumita perioada de timp. Cu un profund cartacter democratic, structura presbiteriana sta la baza tuturor institutiilor social-politice din Statele Unite ale Americii.

Presbiterienii recunosc ca Biblia nu ne prezinta nicaieri un tipar unic sau un plan pentru guvernarea Bisericii locale. Cu toate acestea, ei (impreuna cu Bisericile congregationale) s-au ghidat intotdeauna in alegerea structurilor dupa informatiile si principiile continute in textul Noului Testament. Manualul lor, numit si Cartea randuielilor (Book of Order), spune: In inchinaciune si in slujirea lui Dumnezeu, problemele trebuiesc rezolvate dupa invatatura Cuvantului, aplicata cu intelepciune sub calauzirea directa a Duhului Sfant. In conformitatea cu acest principiu, este evident din textul Bibliei ca exista in Biserica pozitia de slujitor duhovnicesc al adunarii (numit uneori pastor, alteori episcop sau presbiter), si pozitia de slujitor in domeniul lucrurilor materiale (numit diacon). Pasajul din Faptele Apostolilor 6: 1-6 ne descrie circumstanta in care Biserica a hotarat infiintarea slujbei de diacon pentru rezolvarea unei situatii de criza aparuta in Biserica din Ierusalim. Este foarte clar ca aceasta slujire are un caracter administrativ, in contrast cu activitatea apostolilor, care avea un caracter preponderent spiritual.

Pozitia de presbiter este documentata si de alte texte din Scriptura. Apostolul Pavel da chiar o lista cu caracteristicile personale ale candidatiilor la cele doua oficii de lucratori ai Bisericii (1 Tim. 3: 17 si 5: 17: 22). Epistola scrisa de Iacov ii indeamna pe cei bolnavi din Biserica sa-i cheme pe presbiteri ca sa se roage pentru ei (Iacov 5: 14). Pasajul din 1 Petru 5: 1-10 este un fel de testament spiritual pe care-l lasa marele apostol presbiterilor din cateva Biserici ale Asiei Mici. Un alt pasaj din Faptele Apostolilor (14: 23) ne spune ca apostolul Pavel si Barnaba au randuit presbiteri (o pluralitate deci - n. a.) in fiecare Biserica si, dupa ce s-au rugat si au postit, i-au incredintat in mana Domnului, in care crezusera. Faptul ca slujitorii bisericii nu sunt numiti preoti, cipresbiter, episcop si pastor se poate vedea din pasaje ca: Te-am lasat in Creta ca sa pui in randuiala ce mai trebuie randuit si sa asezi presbiteri in fiecare cetate, dupa cum ti-am poruncit. (Tit 1: 5). Aceste numiri idenitfica unul si ...