Istoria Teatrului Romnesc

Inca din vremuri imemoriale, locuitorii pamantului romanesc de astazi au simtit necesitatea jocului teatral practicand obiceiuri si rituri in ale caror forme de manifestare colectiva deslusim elemente cu un evident caracter spectacular. Aceste manifestari cuprinse in ceea ce Mircea Eliade denumea, traditie folclorica si dintre care unele au razbatut pana in viata contemporana a taranului roman erau menite sa determine, prin procedee de natura magica, fertilitatea pamantului ( paparudele, caloianul, dragaica), sa contribuie la imbelsugarea traiului zilnic, sa consemneze momente calendaristice sau ciclul evenimential al vietii si al mortii (brezaia, cucii, calusarii, unchiesii). Ele se desfasurau, dupa imprejurari, in mijlocul naturii, mai ales primavara si vara, in sate ori in casele oamenilor, totdeauna in prezenta unui, public interesat sufleteste de productiile respective (implicand adesea masti), si erau practicate potrivit unor, scenarii constituite prin traditie orala, de catre, interpreti (barbati, femei si copii) anume alesi. Acestor practici li s-au suprapus in antichitate manifestarile cu caracter spectacular ale autohtonilor geto daci, cele aparute pe tarmul Marii Negre prin intermediul coloniilor grecesti, precum si cele aduse de colonistii romani in Dacia; in secolele II VII ele au capatat trasaturile specifice noii spiritualitati romanesti atunci nascute, fiind imbogatite apoi cu adaosuri laice si religioase medievale, pentru a fi sintetizate treptat in asa numitele productii folclorice cu caracter teatral care aveau sa devina in secolele XVIII XIX elemente formative ale fenomenului teatral national cult. Cea mai veche incercare dramaturgica originala cunoscuta pana astazi este cuprinsa intr-o scriere anonima (apartinand poate lui Samuil Vulcan), descoperita de Nicolae Densusianu in biblioteca Episcopiei romane din Oradea, datand probabil din anii 1778 1780 si intitulata Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragedice expressa (Uciderea lui Grigore Voda in Moldova exprimata in forma de tragedie). Manuscrusul este alcatuit din scene disparate, cateva scrise in alte limbi (o predica in tiganeste, cantece in latina si maghiara). Din primii ani ai secolului al XIX lea exista in Moldova cele trei scene pentru teatrul de papusi ale lui Costache Conachi, intitulate: Giudecata femeilor, Amoriul. si Comedie banului, Constantin Canta. Aceasta din urma, scrisa in colaborare cu Niculae Dimachi si Dumitrache Beldiman vadeste certele inclinatii pentru dramaturgie ale autorilor dar si neimplinirea lor. Intre cele dintai incercari dramatice romanesti enumeram: fragmentul dintr-o piesa in versuri intitulata Serdarul din Orhei descoperita de Vasile Alecsandri, care presupunea ca dateaza din 1811, continand dupa parerea Bardului de la Mircesti, o incercare de satirizare a parvenitismului, apoi prelucrarea dupa Gessner si ...